Jucarii muzicale pentru bebelusi

Bebelusul nostru este acum de sapte luni si deja e cu ochii dupa jucarii. Cu cat mai colorate si mai zornaitoare cu atat mai interesante sunt. Imi amintesc ca la primul copil am avut norocul sa primesc exact jucariile de care avea nevoie la varsta acceea, respectiv cele din gama “primul meu puzzle”. Desi pare pretentios acest gen de jucarii sunt o etapa importanta pentru bebelus, fiind cele care deschid drumul gandirii logice, coordonarii mana ochi, satisfactia reusitei.

De aceea ma bucur sa vad in oferta magazinului Noriel acest tip de jucarii.

Colectia „Primul meu puzzle“ ii permite micutului sa descopere lucrurile frumoase care il inconjoara, construindu-le.
Cu piese de calitate si ilustratii deosebite, puzzle-urile din aceasta colectie fac apel la curiozitatea, inteligenta si sensibilitatea copilului si, printr-o experienta de neuitat, asigura primii pasi in dezvoltarea lui armonioasa.

puzzle-premium-noriel-bebe-prieteni-de-care-mi-e-dor-animale-pe-cale-de-disparitie

Dupa cum spuneam, la aceasta varsta bebelusii sunt atrasi de tot ce este colorat si scoate sunete, asta insemnand ca  niciodatanu sunt prea putine astfel de jucarii intr-o casa. Atunci cand e agitat sau isi cauta ocupatie, e bine sa avem indata la indemana  o astfel de jucarie.

In dormitor, labucatarie,  in camera de zi si in rucsacul de drum, micile cantarete sunt un ajutor de nadejde. Bucuria si mai mare este atunci cand micutul descopera singur butoanele pe care sa apese pentru iesi sunetele sau a se aprinde luminile. Sigur, astainseamna si un zgomot neincetat in casa precum si o rezerva serioasa de baterii, dar asta face parte din farmecul acestei etapece trece atat de repede pana la urma.

jucarie-noriel-bebe-cd-player-cu-lumini-si-sunete

Centrele de activitati sunt de asemenea un bun mijloc de se juca pentru cel mic, de a-i stimula curiozitatea si a-i dezvolta abilitatile motorii. Avem deja un astfel de centru, premergator cu activitati, pe care l-am primit la botez. Daca si voi sunteti in cautarea unui cadou ptr botez, un astfel centru sigur va fi bine primit si apreciat. Noi deja l-am pus in functiune.

jucarie-bebelusi-noriel-bebe-premergator-cu-activitati

Pentru ca va spuneam ca niciodata nu sunte destule, mi-a atras atentia o arcada muzicala ce se ataseaza la carucior si care il poate tine ocupat pe cel mic atunci cand iesiti la plimbarre si peisajul nu i se pare prea atragator. Copiii simt nevoia sa fie stimulati incontinuu, sa isi foloseasca manutele -pentru a descoperi si de aceea o astfel de jucarie muzicala mi se pare o buna investitie. Cu muzica totul este mai usor.

jucarie-bebelusi-playgro-arcada-muzicala

 

Turistul ratacit – expozitie de fotografie in Hunedoara

“O fotografie cat o mie de cuvinte” e o expresie pe care am constientizat-o de putina vreme atunci cand am sesizat diferenta dintre poza si fotografie. Cel care mi-a deschis ochii asupra acestui fapt este Traian Uries, fotograf roman din Hunedoara. Cu totii facem poze, surprindem momente dragi noua sau care ni se par interesante. Putini sunt insa aceia care, inzestrati cu talent, stiinta si viziune, reusesc sa creeze adevarate opere de arta numite fotografii.

Rasfoind albumele online, cele pe care le impartaseste cu noi, cel mai mult mi-au atras atentia portretele. Mister, expresivitate dar si miscare scenica, cam asa s-ar rezuma in saracele mele cuvinte ceea ce simt privindu-i portretele.

Traian Uries e un turist ratacit uneori in jungla orasului, alteori retras in salbaticia si singuratatea muntilor, de unde aduna noi si noi crampeie de viata, surprinse de ochiul magic al aparatului de fotografiat.

13480231_1265294436817042_154207008_n

In perioada 23 iunie – 30 iunie 2016 parte din lucrarile fotografice vor fi expuse la Galeria de Arta din Hunedoara, vernisajul avand loc joi, incepand cu ora 18. 

Accesul publicului este liber.

Lucrările expuse pot fi achiziționate de către cei interesați. Fondurile adunate din vânzarea lucrărilor vor merge în proporție de 80 la sută spre un proiect public conceput special pentru cetățenii Municipiului Hunedoara.

Intr-o zi torida de vara vizitarea unei expozitii de fotografie poate fi o alegere inteleapta si chiar racoritoare.

13479671_1265292670150552_1388935566_n

Veronica Soare si ale ei #minunipecamino

Nopți nedormite. Griji o mie. Respir împreună cu pruncii mei, le veghez fiecare suspin, tresărire. Masor gradele crescute ale frunții lor cu dosul palmei. Nu am nevoie de termometru să știu când corpul lor mic duce bătălie cu boala.
Mă îmbărbătez si îmi spun: e doar o răceală. Oricât de panicată as fi, oricât de mult mă consum stiu ca va trece, stiu ca va fi bine, ca micul lor trup e destul de puternic să reziste.
Mulțumesc că e doar asta, mulțumesc pentru fiecare zi în care ei sunt bine.
Fara sa vreau dimineață gândul mi-a zburat către alți părinți ce veghează asupra copiilor lor, ce numără fiecare bătaie de inimioara, așteptând s-o audă si pe următoarea si pe următoarea si tot așa. Nu pot gândi cata neliniște si cat zbucium e în inima de părinte cu copilaș bolnav, părinte ce nu poate spune: e doar o răceală ce va trece.
Zilele astea o femeie ce nu este măcar ( sau încă) mamă, își poartă pașii intr-un simbolic pelerinaj având ca unic scop Inima Copiilor. Un pelerinaj greu, un drum obositor prin arșița, ploaie sau pietriș.
Veronica Soare si ale ei ‪#‎minunipecamino‬.
Puteti cumpara pasi, pasi ce pentru ea au devenit tot mai grei dar pe care ii face in continuare cu exuberanta si zambet. Fiecare pas si fiecare leu inseamna o bataie de inima in plus.

IMG_3221-1

O zi de mama

13321849_10153701522427705_7172933750883582285_nE ora 5 si jumatate dimineata. soarele e deja stapan pe cer, lumina de afara imi spune ca e mult mai tarziu. oricum e a 15 trezire cred. oare am apucat sa atipesc macar? lui Horia ii ies dintisorii, il doare burtica, a scancit toata noaptea. in plus si Dante a tusit si m-a chemat la el de vreo doua ori.

aproape ca m-as trezi si m-as duce sa-mi fac deja cafeaua. dar parca-i prrea de dimineata, nici tati nu s-a trezit sa plece la munca. si Horia parca s-ar trezi. totusi hai sa mai incercam un somn.

Adorm profund, cu vise zapacite si obositoare. sar din pat. e 7:40 dimineata, ora cand Dante ar trebui deja sa iasa pe usa spre scoala. in 10 minute reusesc sa ii fac pachetul, sa ii pun ceva de mancare in mana, sa il mobilizez sa se imbrace si deja e la lift. ufff, am reusit.

ma tarasc spre bucatarie, cat mai e Horia linistit, cuprind in maini ceasca de cafea, ma pregatesc sa savurez prima inghititura… dar va trebui sa mai astepte. sunt chemata in dormitor. il schimb, il aalint, ne jucam, printre toate astea reusesc sa beau cafeaua.

e 9:15 si deja e marait. ii este somn , dupa noaptea agitata pe ccare a avut-o. stiu ca daca stam in casa nu voi putea face nimic, va vrea sa doarmna in bratele mele. e cald si parca numai e o optiune placuta asta de a sta piele pe piele.

printre plansete si suspine reusesc sa il imbrac, sa pregatesc toate cele si sa iesim pe scara. ma intorc de trei ori de la lift, dar macar numai plange cand il scot pe scara.

ajungem afara. in cinci minute adoarme linistit. am multe drumuri de facut: la banci, la magazin, la piata. iau cartierul la pas, mai schimb o vorba cu o vecina, mai un salut cu cineva cunoscut.

sunt somnambula si mi-e foame. profit de existenta unui fast food din cartier unde stiu ca sunt toate proaspete si snitelele aurii. imi iau ragaz cat sa mananc doua snitele cu o salata de varza.

bifez bancile, bifez piata, dau un tur si prin magazine in cautare de rochite, tricouri, chilipiruri de vara.

este deja 11:20. ma indrept spre scoala lui Dante. mai schimb o impresie cu mamicile, mai aflu una alta.

se trezeste si horia tocmai bine cand ajungem in parculetul de la scara. ii dau sa manance in parc piureul de piersica si suplimentul de lapte praf. mai stam pana pe la 13 si intram in casa.

schimbat, alaptat, jucat in trei, cantat, relaxat. macar imi odihnesc spatele cat timp fac toate astea. Dante adoarme, bebe nu. eu as dormiii.

e ora 15, bebe devine agitat. eu sunt cu ochii pe ceas. trebuie sa vina tati. uraaa, macar il mai tine si altcineva.

vine sotul acasa. dante se trezeste flamand, un pic mofturos, are de facut teme. ii pasez sotului bebelusul. eu intru in priza. ce sa fac mai intai? sa strang prin casa. sa spal vase,  sa ii dau lui Dante sa manance. oare sa mergem afara sau sa gatesc ceva?

piureul de legume pentru Horia e o noua provocare. nicieu nici tati nu-l convingem sa manance mai mult de trei lingurite. bun si atat. tot alaptatul ramane baza.

alegem sa stam acasa asa ca gatesc pe repede inainte. ce bine ca e vara, ca sunt legume, ca pot gati usor. dovlecel, cartofi noi, vinete, ciuperci, rosii, ardei, toate taiate felii, un pic de ulei si suc de rosii, in cuptor cu ele, mai tarziu doua oua batute spuma vor intregi sufleul sau cum se cheama mancarea asta.

e deja 18. Dante fuge la joacca. nici nu stiu cand si-a facut temele. matematica ii place si o executa rapid. stie ca vine vacanta si numai face mofturi la teme.

mai fac una alta si ies si eu afara. in parc Horia e linistit, socializeaza prin zambete si gangureli cu copiii, cu vecinii. imi scot si eu cartea si citesc in liniste cateva pagini cat timp el este in carucior si isi vede de ale lui.

e ora 20:30. intram in casa. Dante face mofturi, nici nu vrea sa guste mancarea. atunci hai la baie. i-l pasez si pe bebe in baie. de cateva zile ii fac baie lui bebe in cada, asezat in bratele fratelui mai mare. e mult mai usor si mai distractiv. Freya vine si ea sa asiste.

sunt obosita, spatele ma doare, dar cine are timp sa bage astea in seama.

Dante se duce la culcare. Horia da si el semne ca ar dormi dar inca nu cedeaza. Mai trage o repriza de plans. dintisorii nnu ii dau pace. sau poate e un puseu de crestere. adoarme mai greu.

pe la 22:30 reuseste    sa adoarma. adorm si eu. in sfarsitttt. pentru 10 minute poate. iar se trezeste, iar scanceste. noaptea a inceput.

macar a fost o noapte mai buna. nu m-a trezit decat de doua sau trei ori. cine le mai numara.

e 7:10. sar din pat. iar nu am auzit alarma. astept vacanta mai ceva decat copiii.

o noua zi, noi provocari.

azi e cu picnic, parc, intalniri. am facut o tarta de dimineata, sa nu dea caldura peste noi….

 

Carucioare pentru copii

Cresc atat de repede bebelusii…pare ca doar ai clipit si deja ai ajuns la diversificare, ai mai clipit o data si deja merge in picioare. Cam asa e si cu accesoriile achizitionate inainte sau imediat dupa nastere. De aceea e recomandat sa iei in considerare oferta de carucioare 3 in 1: acum e o bucatica de om ce se pierde prin landou si nici nu stii cand i-a ramas mic, sta in sezut si il asezi deja in caruciorul usor, de vara.

Totusi sunt necesare toate acestea deoarece fiecare etapa vine cu provocarile si necesitatile ei si nu prea ai cum sa nu le iei in considerare. Un carucior 3 in 1 este ca un puzzle cu mai multe piese ce se imbina perfect.

Daca ai nevoie si de scoica auto pentru ca sunteti o familie plimbareata dar si pentru ca e mult mai confortabil sa calatoresti cu bebelusul asezat in propriul sau spatiu confortabil atunci e super sa o poti avea disponibila si usor de atasata si transformat in carucior atunci cand ajungi la destinatie. Numai vorbesc de faptul ca legea impune sa calatoresti cu copilul astfel din grija pentru siguranta copilului.

Caruciorul modular este format din landou, carucior sport, scaun auto tip scoica, cu un sasiu din aluminiu, cu maner reglabil, maner ajustabil, curele de siguranta, pliere compacta , un lucru foarte util atunci cand vrei sa pleci la drum si sa il pui in portbagajul masinii.

Caruciorul nu este doar un accesoriu util pentru transportul copiilor ci si un ajutor pentru mamica sau pentru parinti. Cu totii stim ce inseamna cumparaturile facute impreuna cu un copil mic, cat de multe lucruri avem de carat, de cumparat, cat de greu este sa le transportam. Un cos mare, incapator, este de mare ajutor.

In plus nici vremea nu este mereu aceeasi. Dimineata poate fi soare, placut, dar o plimbare prelungita in parc sau mai departe de casa te poate surprinde cu o ploaie rece si deloc prietenoasa. De aceea e indicat sa ai tot timpul la indemana o patura in plus, un rand de haine de schimb pentru cel mic, o sticla de apa. Toate acestea ar fi dificil de transportat atunci cand mainile sunt ocupate cu impinsul carutului. Cosul de transport este ideal.

carucior-3-in-1-cosatto-giggle-new-wave

Magazinul Noriel vine cu o oferta diversa de carucioare 3 in 1, de toate culorile si modelele, cu un design modern si placut, rezistente si mai ales ergonomice.

logo

 

Nervisori de copil si carti pentru copii si parinti

De o vreme incoace Dante parca e un adolescent neinteles pentru care parintii nu sunt decat acele persoane care il incurca si nu il inteleg. Da, auzim des replica: voi nu ma intelegeti. Totul spus pe un ton hotarat, cu voce ridiicata si pe o tonalitate mult prea insuportabila pentru urechile noastre (respectiv foarte pitigaiata ).

Din discutiile cu alte mamici si cu doamna invatatoare am inteles ca majoritatea colegilor lui se comporta astfel, nu le mai intra nimeni si nimic in voie.

Sigur, nu las lucrurile sa se intample si atat. Observ si caut solutii. Discutam mult , analizam ce se intampla, atat cat poate intelege el la aceasta varsta.

Pentru ca eu cred ca investitia in carti este intotdeauna o investitie buna, in ultima vreme tot cumpar carti.

Una dintre cartile  achizitionate pentru a ne veni in ajutor a fost “Sunt furios, ce sa fac?” Este o carte cu desene atractive, cu texte scurte si usor de inteles de catre copil.

Sunt date cateva solutii simple dar utile pe care copilul le poate aplica atunci cand simte ca furia il cuprinde si e pe cale sa il stapasneasca.

Dante obisnuia ca, atunci cand era furios, sa se razbune pe noi aruncand pernele si asternuturile de pe paturi sau sa ne ascunda incaltarile. In urma lui ramanea un adevarat camp de batalie. Uneori realizeaza ca nervii lui nu au temei si isi cere scuze, remediind rezastrul, alteori dimpotriva, nici nu vrea sa priveasca ceea ce a facut.

De cand am citit impreuna cartea a inceput sa aplice solutiile propuse acolo: face ghemotoace de hartie, deseneaza sau ia cate o perna pe care o smotoceste, loveste cu pumnii pana cand simte ca furia s-a mai atenuat. Nu e vorba de inabusirea sau negarea sentimentului ci doar de exprimarea lui intr-o forma mai putin distructiva.

Eu tin minte ca nu imi permiteam nici cand eram adolescemta sa dau frau liber sentimentelor, ca trebuia sa le ascund, sa le inabus. Acum ii spun copilului meu ca e normal ce simte, ca uneori suntem ca o oala sub presiune si din cand in cand mai sare supapa.

sunt furios ce sa fac

O alta carte ce mi-a atras atentia si pe care mi-am dorit sa o am este “Am sa te tin in brate cat vrei tu si inca o secunda” scrisa de Ioana Chicet Macoveiciu cunoscuta ca si blogerita Printesa Urbana.  O carte frumoasa, pe sufletul meu, in care ma regasesc, scrisa cu umor si sinceritate. Desi nu imi erau necunoscute povestile sau ideile din carte, am citit-o cu placere si chiar mi-a readus in atentie anumite subiecte pe care le uitasem si pe care urmeaza sa le parcurg din nou acum, la al doilea copil.

Pentru ca era cu preccomanda si cea de-a doua carte a Ioanei,nu am ezitat sa o comand si pe aceasta si bine am facut. Cartea se numeste simplu: Te iubesc orice ai face. Nu stiam nimic despre carte, ramasesem in urma cu stirile online, dar stiindu-i scriitura am avut incredere.

Titlul spune exact ceea ce ii spun si eu lui Dante de 7 incoace: il iubesc si il voi iubi indiferent de deciziile pe care le va lua,, indiferent de traznaile pe ccare le face ca si copil, de alegerile pe care le va lua ca si adult. 

13227298_134145770323367_7008064584443747573_o

Cartea  a poposit la noi exact in aceasta perioada agitata, de oboseala acumulata si multe alte chestiuni ce sigur isi gasesc explicatii logice, psihologice si parapsihologice. Dar pana la aceste explicatii, portia de iubire luata zilnci, imbratisarile  si pupicii administrati in exces, sunt antidotul nostru perfect.

Cand, dupa o criza de nervisori aparuti asa cum apar ei, ca o furtuna rece de vara, dante a venit cu cartea in brate la mine, cand a inceput sa o rasfoiasca si sa ma intrebe: mama, ma iubesti indiferent daca te-am suparat sau daca am exagerat? am stiut ca am facut bine cumparand cartea. A citit-o si recitit-o impreuna cu mine, s-a bucurat si a studiat desenele, mi-a pus zeci de intrebari despre Ema si mama ei. Da, e o carte de avut in casa si de lasat la indemana copiilor.

13240016_136289710108973_4942986002278919348_n

Desi cunostea replica ce da titlul cartii, desi era constient de asta, faptul de a vedea scris negru pe alb si de a intelege ca si alti parinti gandesc si simt astfel pentru copiii lor i-a dat parca o certitudine mai mare ca nu sunt doar vorbe goale din partea mea ci chiar realitate. Stiti vorba aia: “daca scrie in carte inseamna ca e adevarat” :).

Sper sa va fie de folos informatiile si mai ales cartile. Zile senine tuturor!

Bona, menajera sau to(a)t(e) eu?

gospodinaMarti simeam ca se prabusesc toate din casa pe mine. Abia intorsi de la Botosani, simteam ca nu voi reusi sa pun toate la locul lor destul de repede cat sa nu o iau razna.

Geamantanul era inca in mijlocul casei, mai precis pe hol, si ne impiedicam de el. Reusisem sa scot hainele din el, sa le pun la spalat sau in sifonier, dupa caz. Casa se cerea si ea ordonata, aspirata, mopata (vorba lui Dante). De mancare trebuia facut ceva daca nu vroiam sa mancam iar salata (nu ca nu ar fi buna dar ce-i mult si se repeta numai are haz).

Cu o seara in urma stresul si enervarea si senzatia de neputinta ajunsese la cote mult peste limita admisa iar sotul, ca orice barbat priceput la asta, reusise sa mai puna si el niste paie peste focul meu interior.

De dimineata nu aveam nici un plan. Tot ce vroiam era sa ies cat mai repede afara, sa iau aer si sa numai vad nimic din ce ma putea enerva.

Cum parcul e aproape, l-am asezat peHoria in carut si pe aci ti-e drumul. Leganat de drum, absorbit de natura  si multimea de copii din parc, in jumatate de ora era adormit.

Aveam doua variante in fata: sa ma plimb in continuare prin parc, sa ma relaxez pe o banca eventual. sau sa ma intorc acasa , sa sper ca va dormi in continuare si eu voi putea facce un pic de oridine in haosul general (care pana la urma s-a dovedit ca nici nu era asa mare, dar cum noi femeile exageram mereu…).

Am ales a doua varianta iar Horia a fost extrem de dragut si a dormit inca doua ore legate in carucior. Timp in care am reusit sa fac si mancare, sa dau si cu aspriatorul in jumatate de casa, sa scot o masina de rufe si sa pun alta, sa strang, sa adun si alte alea.

A doua repriza de iesit afara la pranz, odata cu venirea lui Dante de la scoala, a adus cu ea si a doua repriza de somn de dupa amiaza. ocazie cu care am reusit sa termin si toate celelalte treburi care imi pareau imposibil de terminat dimineata.

Sigur, casa nu straluceste ca un bec. Rafturile mobilei mai au praf prin locurile care nu se vad sau nu sunt la indemana. in camera lui Dante ca de obicei parca a trecut un uragan. si lista ar putea continua.

Ieri dimineata eram hotarata sa caut ajutor. Orice mama cu bebelus stie ca o mana de ajutor in plus este oricand bine venita. Dar nu vine singura si de buna voie ci doar chemata sau platita.

Azi, dupa ce Horia iarasi a dormit un somn si acum e la al doilea, ma gandesc cat de mult am cu adevarat nevoie de ajutor.

Mai ales dupa ce am vorbit cu o alta proaspata mamica  si mi-a povestit situatia ei, cu muult mai grea si complicata decat a mea. prin comparatie mie mi s a parut ca ma alint, ca ceea ce mie mi se pare haos este de fapt firesc si ordine. ca o perna aruncata in mijlocul casei sau un teanc de carti pe canapea nu inseamna dezordine.

Desi nu sunt obsedata de curatenie si stralucire, am totusi nevoie de oarece organizare pentru a functiona normal.

Acum sunt in dilema: am sau nu am nevoie de ajutor?

Cel mai mult ma epuizeaza momentele acelea in care bebelusul e mofturos, in care plange orice i-ai face, desi e o cauza dar nu o pot identifica pe moment. O seara intreaga petrecuta cu el doar in brate, in care nu poti manca, in care si frigiderul iti pare la ani lumina distanta pentru a putea fura macar o bucatica de ciocolata din el nu face decat sa adanceasca dilema. Iar copilul mare, oricat de mare ar fi e tot copil si vrea atentie, poveste, joaca si cate altele.

Nu ma plang. Doar zic, scriu si cantaresc :).

 

Cum am ratat 1 iunie anul asta

O zi ca oricare alta dar o zi speciala totusi. E ziua copilului. 1 iunie, o lume minunata, baloane, veselie, desene pe asfalt, din astea. Planurile nu erau facute, ne-am bazat pe improvizatie si pe ce va aparea peste zi. Cadourile erau stabilite. De fapt cadoul pe care si-l dorea Dante si pe care i-l promisese tati: un skateboard ca e la moda si ii place.

Mofturile de dimineata, trezitul cu greu, mersul la scoala, ora de dupa in parc. Un pic de suparare ca nu se joaca fetitele cu el. Impacare si cules de melci. Mama face baloane de sapun. Copiii le ignora cu desavarsire. Parca e mama mai copil decat copiii….

Somnul de amiaza, trezirea cu greu si mofturi muuuulteee. A visat copilul ca ii cumparase deja tati skateboard si trezirea nu a fost placuta cand a vazut realitatea.

Din pacate realitatea avea sa fie si mai enervanta.

Am plecat in Careffour, unde stiam ca erau cu nici doua saptamani in urma multime de skateboarduri pentru toate varstele si buzunarele. Ochisem deja unul mic pentru el, la un pret rezonabil. Nu i-l cumparasem pentru ca era conventia sa stranga el jumatate din bani si restul punem noi. Nu era o avere dar ne, parintii si lectiile lor.

Ajunsi acolo am privit uimiti rafturile goale. Mai erau cateva dar mari, mult prea mari pentru puterile lui. De dragul de a primi ceva era dispus sa il ia si pe ala mare. Dar iarasi, parintii si teoria lor: nu luam mare ca nu vei putea merge pe el si nu vei mai fi incurajat sa incerci si va zacea prin casa degeaba.

Am plecat la colindat prin mall, prin magazine, la cascat gura. Era si un spectacol pe undeva pe la spatiul de joaca, ceva cu Elsa. Nimic interesant pentru Dante, pentru Horia nici atat.

Ne-am prostit, am ras, ne-am uitat la una alta.

13312814_10153702672807705_762419670181712805_n 13342935_10153702672757705_5743458707194510247_n

Noriel, magazinul in care daca il uit pe Dante nu am nici o grija, tot acolo il gasesc :))). Ochise de ceva vreme o figurina Minicraft, noua lui pasiune. Si-o dorise cand o vazuse dar parea ca uitase de ea. Acum si-a amintit ca o vrea, dar nu prea convins. Eu i-am zis sa mai asteptam totusi, sa luam skateboard si apoi  figurina, in functie de ce bani mai raman. N-a insistat prea mult, parea impacat cu situatia.

Am savurat mancat cu totii o pizza cu de toate , mai putin gust. Nu-mi mai trebuie curand produsul asta.

Pana la urma am umplut tolba cu ceva hainute, cate una pentru fiecare, vara e aproape si stocul trebuie reinoit: unii au mai crescut (cei mici), altii s-au mai ingrasat (cei mari).

Nu a fost cine stie ce sarbatoare, cine stie ce petrecere sau amintire dar a fost o zi petrecutta in patru si asta a contat. In mintea mea, desigur.

Razmerita s-a declansat odata ajunsi acasa. Era deja seara, tarziu, eram obosita, nu-mi trebuia decat somn. Ti-ai gasit. Dante si-a dat deodata seama ca el nu s-a ales cu nimic din ziua asta. Nici un cadou, nici o jucarie.

Si da-i si plangi, si da-i si reproseaza, si da-i si vorbeste si suspina. Toate reprosurile din lume, toata vina asupra noastra.Cei mai rai parinti eram noi, ca nu i-am luat figurina de la Noriel, ca nici skateboard nu i-am luat. Eventual sa ma duc inapoi la magazin sa-i iau macar figurina, chiar daca deja era inchis.

Lacrimile si suspinele lui ma dor. Ma consuma, ma epuizeaza, simt nevoia sa ii vorbesc, sa ii aduc argumente, sa ii explic. Isi pune patura in cap, nu vrea sa vada pe nimeni, nici un argument numai are logica si nu in linisteste. Nu conteaza ca e noapte deja, nu conteaza ca nu am nici o putere sa dau timpul inapoi, ca nu pot umple rafturile. Tot ce conteaza e ca nu au iesit lucrurile asa cum a vrut, desi nu stie nici el exact cum a vrut.

Pana la urma mi-a venit ideea salvatoare: nu e vorba doar de o zi a copilului. e vorba de o luna a copilului. Nu trebuie luata in considerare doar ziua de azi. Ci toata luna. Sau fiecare zi in parte. Orice zi poate fi ziua copilului.

Cu asta s-a mai linistit. Ne-a mai iertat. A adormit cu greu, framantat de planuri si calcule. Am adormit cu greu, epuizata de explicatii si argumente.

Si totusi ceva tot i-am cumparat ieri. Carti. Dar vor veni azi sau maine. Dar ce mai conteaza. Fiecare zi e ziua copilului :).

Calatoria cu bebelusul la 6 luni

Pentru ca rudele noastre stau la Botosani iar noi locuim in Braila, facem drumul dus intors de cel putin doua ori pe an.

Din acest considerent primul drum pe care l-am facut cu Dante, baiatul cel mare, a fost in jurul varstei de 6 luni. Am plecat singura cu el la drum, tati fiind plecat in alta localitate. Am facut drumul cu maxi taxi, un drum de 6 ore si jumatate.Dante a fost un copil linistit, atasat de mine si de sanul meu, iar drumul nu pot spune ca a fost dificil.

Pana la un an am mai facut de alte doua ori drumuri dus intors cu el, in maxi taxi, singura sau cu sotul. De fiecare data copilul a fost linistit, a dormit sau a privit.

Acum, la al doilea copil, faptul ca avem masina a usurat mult lucrurile, in sensul ca nu am mai plecat singura cu copilul si nici nu au mai fost acceleasi conditii ca in maxi taxi.

Daca la Dante nu am avut scaun auto si bratele mele au fost cele care l-au protejat si sustinut, acum am fost mult mai informata si constienta de importanta faptului ca in masina personala e mult mai sigur sa pui bebelusul in scaunul auto.

Desi am avut emotii si nu stiam cum va sta Horia acolo, am fost bucuroasa sa constat ca a stat tot drumul, ca l-am putut si alapta astfel, ca a dormit linistit si confortabil, ca a stat treaz si interactionat cu noi tot de acolo, nu a plans vrand in brate. Am putut calatori si eu linistita, in confort.

IMG_20160526_110807[1] IMG_20160526_140344[1] IMG_20160526_091037[1]

Ce am constatat a fost ca, daca la primul copil jumatate din bagaj era ocupat cu hainutele copilului, jucariile si accesoriile lui, cremele si scutecele, biberoanele si sapunurile speciale, la al doilea lucrurile se prezinta mult mai relaxant.

Am impartit efectiv geamantanul in patru si am pus pentru fiecare mmembru numar egal de schimburi. Si pentru bebe am pus cateva schimburi, respectiv body, pantalonasi din bumbac, o salopeta de blugi cu care l-am imbracat si un pantalon de doc cu care l-am imbracat la nunta la care am mers plus o camasuta pe care mai mult a mancat-o si udat-o si pe care am dat-o destul de repede jos.

Nu am mai purtat dupa mine nici jucarii, nici alte accesorii,mai ales ca am mers la rude care au si ele copii si unde sigur gaseam tot ce ne trebuia.

In continuare cred ca un copil nu cere atat de multe lucruri pe cat vrem noi sa consideram util sau pe cat ne promoveaza societatea de consum sa cumparam.

 

Bebelusul la 6 luni

Iata ca am ajuns si la jumatatea primului an alaturi de Horia. Desi mi-am propus sa consemnez luna de luna evolutia bebelusului nostru, constat ca imi este tot mai dificil sa gasesc ragazul necesar pentru a-mi aduna ideilesi a mai scrie pe blog.

Din punct de vedere motric Horia  a devenit foarte activ, piciorusele si manutele numai stau o clipa atunci cand este treaz. Are o precizie tot mai mare in a apuca obiecte, a le muta dintr-o mana in alta si a le a arunca. Spre distractia lui si epuizarea energiei noastre.

Dupa ce o vreme manutele au fost jucariile favorite si la indemana a venit randul picioruselor, mai ales ca s-a incalzit vremea si sta mai mult descult. Le trage spre gurita, le priveste cu ochisorii, le numara si le studiaza cu mare interes.

A inceput sa se intoarca de pe o parte pe alta, se taraste un pic si pe burta cand vede cate o jucarie colorata prin apropiere si e tare mandru de asta. In continuare insa nu pot spune ca pozitia pe burta este printre favoritele lui, dand repede semne dde enervare si oboseala.

IMG_20160527_072038[1] IMG_20160515_170858[1] IMG_20160522_154207[1]

La cinci luni jumatate s-a ridicat in sezut, ajutat desigur. Nu l-am fortat inainte si l-am lasat in ritmul lui. Acum, constatand ca lumea se vede mai bine astfel, prefera mult mai mult sa stea ridicat, sa vada tot ce e in jurul lui. Il tinem in brate, pe genunchii nostri, sau sprijinite de perne desi aluneca destul de repedde inapoi in pozitia culcat.

Vocalizeaza pe zi ce trece mai mult, scoate sunete tot mai puternice si mai clare, exprimandu-si astfel bucuria, iritarea, incantarea sau pur si simplu exersand. In momentele de liniste, mai ales seara, glasul lui este cel care facce muzica la noi in casa.

La fel cca si la Dante, ba poate chiar mai putin decat la el, nu il inconjor de multime de jucarii, prefer sa aiba cateva favorite pe ccare sa le recunoascca si de care sa se bucure cand o face. Are un ursulte de plus preferat, galben si cateva zornaitori usoare si cam atat. I-am cumparat o jucarie care scoate sunete, cu doua butoane, dar am observat ca il agita repede si atunci o ascund.

Somnul de zi este impartit in aproximativ doua reprize, iar cel de noapte este destul de legat si linistit. Se trezeste de doua trei ori pe noapte si il alaptez, dar nu e la fel de flamand ca peste zi si adoarme destul de repede. Desi patutul e lipit de pat, a inceput sa prefere sa doarma lipit de mine, asa ca o bucata de noapte nici numai incerc sa il pun in patut si sa il trezesc.

Se trezeste la fel de devreme dimineata, ca si la patru si ccinci luni, ceea ce este desigur obositor pentru mine care rar mai prind o ora de somn peste zi.

A inceput sa fie constient de prezenta oamenilor langa el, devenind zgomotos atunci cand este lasat singur intr-o camera.

Ma recunoaste si se manifesta prin bucurie sau scancet, in functie de starea din acel moment.Daca ii e foame sau somn clar ma cheama prin proteste zgomotoase dacca trec pe langa el fara sa il iau in brate, chiar dacca este cu tati sau altcineva.

Il hranesc in continuare la san, cu doua mese de supliment pe zi.

De doua saptamani inainte de implinirea a sase luni a inceput sa dea semne evidente ca este pregatit pentru diversificare. Mesteca, ne imita pe noi, ne “numara dumicatii”, ceea ce nu inseamna ca “ii este pofta”, cum se crede in popor, si ca vrea sa “guste” ci doar ca invata sa manance alaturi de noi.

Sistemul digestiv al bebelusilor se pregateste pentru diversificare intre patru luni si sase luni, ceea ce nu inseamna ca imediat de a doua zi cum a a implinit 6 luni gata, s-a produs nu stiu ce transformare.Dar pentru o maimare siguranta se prefera introducerea alimentelor dupa 6 luni.

Eu i-am oferit deja un centimetru de morcov bine fiert pe care l-a molfait cu mare placere, un mar din care a supt cu pofta, iar acum, cand deja are 6 luni, piersica si ciresele ne-au fost la indemana si nu a zis nu nici la acestea.

De acum insa trecem la diversificarea “ca la carte”.

Iesim tot mai mult afara, de celemai multe ori in carucior, dar atunci cand trebuie sa ma deplasez mai repede si cu diferite treburi, prefer sa il pun in sistemul Baby Print, unde doarme destul de linistit si confortabil. Si tati il poarta astfel :).

IMG_20160527_194121[1]

Am experimentat si prima iesire la drum lung, de la Braila la Botosani si pot spune ca a fost un succes. A dormit in scaunelul auto, l-am alaptat acolo, a stat si treaz si curios la drum si la noi, fara sa protesteze. M-am bucurat ca s-a intamplat asa, pentru ca aveam emotii in privinta asta.

IMG_20160526_140344[1]

E un copil vesel, plin de zambete, aduce bucurie si buna dispozitie tuturor ccu care interactioneaza. Daca e odihnit si hranit totul e bine :).