Femeia ca o gradina a pasiunii
Va marturisesc ca romantismul, senzualitatea si feminitatea nu au fost trasaturi care sa ma caracterizeze cu un numar de ani urma. Nici nu am avut parte in adolescenta sau tinerete de modele demne de luat in seama pe care sa imi doresc sau sa simt ca vreau sa le urmez, care sa ma inspire.
In jurul meu vedeam uneori femei ale caror fuste sau rochii pareau croite pe trupul lor, ale caror decoltee lasau sa se ghiceasca o dantela fina si seducatoare, ale caror picioare erau parca imbratisate de ciorapii fini. Tineretea mea insa trecea cu privirea fugara peste aceste aspecte care pe atunci mi se pareau prea putin importante. Ma simteam increzatoare in puterea de seductie a tineretii si prospetimii mele, imi imaginam ca pentru a avea o astfel de tinuta trebuie sa ai in spate un numar respectabil de ani ( varsta de 40 parea ascunsa undeva intr-o nebuloasa la care nici nu ma gandeam).
Timpul a zburat, anii s-au scurs, bobocul proaspat al tineretii a inceput sa isi desfaca petalele iar eu am devenit constienta ca ceva trebuia schimbat in atitudinea si, mai ales, garderoba mea. Pe cand inca nu incepusem cautarile pentru a pune in concordanta varsta cu aspectul exterior, mi-a iesit in cale Ea. Prietena. Acea prietena pe care mi-o doream, la care nu indrazneam poate sa sper alta data.
Prima intalnire a fost foarte oficiala, ne-o amintim si acum si ne amuzam impreuna. Daca ea remarcase la mine ceea ce purtam tocmai pentru ca era, sa zic, extravagant ( de fapt fara nici o noima), eu remarcasem imediat femeia cocheta, cu bluzita fina de matase – in mijlocul lunii octombrie- , accesoriile moderne care evidentiau tinuta, cizmele inalte, cu tocuri subtiri. Erau obiecte vestimentare pe care eu nu as fi indraznit sa le port intr-o zi mohorata si friguroasa de toamna. Si totusi era posibil.
Nu a durat mult pana cand sa ne dam seama ca, desi vestimentatia noastra era extrem de diferita, varsta ne era foarte apropiata. Mi-a placut faptul ca nu a insinuat nimic, ca nu a incercat sa ma schimbe brutal, nu a facut aluzii jignitoare pe care nu le-as fi tolerat. Atunci cand prietenia noastra s-a dovedit solida, cand intamplarile prin care am trecut ne-au unit, incet, cu rabdare, am devenit invatacelul celei pe care o admiram zi de zi.
Prietena mea stie sa combine elemente diferite de vestimentatie, stie sa invioreze o tinuta prea terna cu un accesoriu potrivit, gaseste cele mai indraznete bluze pe rafturile pe care eu nu le-as fi vazut. Vizitele noastre in magazinele de articole vestimentare au devenit rutina noastra saptamanala.
De la ea am aflat ca lenjeria de corp nu se cumpara asa, de oriunde, de la prima taraba din piata. Am invatat ca matasea si dantela nu sunt materiale pe care le poarta doar reginele ci si femeile obisnuite. Am invatat ca o tinuta sexi nu inseamna doar rochita scurta, care se vede, ci si lenjeria cu broderie, inobilata cu cristale, care se ghiceste pe sub rochita sau chiar pe sub o tinuta obisnuita de zi, impreuna intregind un aspect elegant si ingrijit.
Am inteles, in timp, ca trupul unei femei trebuie sa fie asemeni unei gradini a pasiunii, romantismul nu inseamna doar o noapte cu luna plina ci si un aer retro, un sutien din dantela vintage, un corset din saten purtat pe sub un taior elegant.
M-a invatat cu rabdare toate aceste secrete, am vizitat impreuna magazinele Jolidon de la noi din oras, pe vremea cand inca nu stiam de existenta magazinului online. Acum ne distram facand cumparaturi din fata calculatorului, admirand piese de lenjerie intima, experimentand in imaginatie combinatii indraznete pentru a face achizitiile cele mai potrivite firilor si personalitatilor noastre.
Chiar daca nu am devenit cea mai eleganta doamna din oras, chiar de tocurile inalte si subtiri nu imi sunt cele mai bune prietene, ceea ce am invatat de la ea a contribuit intr-o mare masura la imbunatatirea si rafinarea aspectului meu exterior. Pentru acest lucru, dar si pentru multe altele, iti spun, draga Prietena, un mare Multumesc!
Articol scris pentru proba cu numarul cinci din competitia Super Blog Spring 2013.
