Prima carte

Home / Semn spre carte / Prima carte

Eram mici. Eu si fratele meu. Cred ca nici nu mergeam la scoala. Sigur nu mergeam. Mama era tânara si ne coplesea cu iubirea ei. Asa cum eu îmi coplesesc azi copilul. Eram comorile ei. Înca suntem.

Închid ochii si ma transpun în acele timpuri de atunci. Aud glasul mamei mele, îi simt mâinile care ne cuprindea lânga ea si revad cu ochii mintii cartea aceea de demult. Era o carte veche, pe care mama o avea de acasa, de la ea.

Gânduri închinate mamei. Atât de simplu dar atât de frumos. Era liniste si noi asteptam cuminti ca mama sa ne citeasca cu blândete.

Îmi rasuna si acum în urechi urmatoarele versuri:

ganduri-inchinate-mamei-1968-11 MAMA

de GEORGE CO?BUC (fragment)

În vaduri ape repezi curg
?i vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara –
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacara lor geme:
Clipe?te-abia din când în când
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin col?uri de odaie.

Pe atunci nu întelegeam prea bine toate cuvintele. Nu prea întelegeam de ce glasul mamei se îneca de lacrimi iar ochii asemenea. Abia peste ani, am înteles în parte.

Dar azi, acum, scriind si citind, simt cum glasul meu se îneaca de lacrimi ca atunci de demult, mama mea.

Si o vad pe mama, în casa ei, îmi vad parintii si ma bucur ca-i am, ca-mi sunt  aproape si ca-i pot vedea. Dar lacrimile tot ma îneaca citind poezia. E mai lunga si tare trista. Cititi-o si spuneti-mi daca nu simtiti la fel.

E prima carte spre care mi se îndreapta gândul când ma gândesc la a fost odata.

Au trecut doua luni si jumatate de când a fost lansat proiectul Semn SPRE Carte si lucrurile se misca într-un sens pe care nici macar cea care l-a initiat nu îl intuia atunci. Pragul celor 500 de carti a fost deja depasit, ajungând la 612, din care 524 au ajuns deja la copii. Au fost emotii de ambele parti, emotii pentru toti cei implicati. Si vor mai fi.

O carte pusa în mâna unui copil este un câstig. Poate deveni o amintire de nesters peste ani.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *