Jadoris – clipe si fotografii

Primul zâmbet, prima baita, primii pasi, prima plimbare cu bicicleta, prima serbare, prima zi de scoala … iar lista poate continua înca mult si fiecare eveniment important sa înceapa cu prima/primul. Iar între acestea toate sunt zile, seri, alte întâmplari, alti pasi, alte zâmbete.

Mai sunt apusurile, rasariturile, sunt muntii, sunt marile, toate cu frumusetea lor unica, cu clipele lor de neuitat si imposibil de retrait.

Mai sunt evenimentele, sunt nuntile, sunt botezurile , sunt aniversarile, sunt petrecerile, sunt întâlnirile. Toate poarta în ele clipe, zâmbete, emotii.

Dar clipa, fie ea unica, superba, speciala, trece. Iar memoria, fie ea solida, tânara, antrenata, uita. Praful uitarii se asterne pe clipele frumoase, pe zâmbetul colegilor, pe chipurile participantilor la nunta, pe a fost odata…

Rasfoiesc cu nostalgie albumul de familie, ma uit cu atentie încercând sa recunosc din imaginile alb negru chipurile parintilor, bunicilor, rudelor ce au fost odata,  pentru a recompune puzzle-ul propriei familii. Vad poze cu nunti, cu copii mici, cu locuri si întâmplari pe care le stiu din povesti. Imagini neclare, imagini sterse, întunecate, îmi fac deslusirea greaoaie, alungând interesul.

Îmi amintesc si acum momentul acela în care parintii ne-au luat de mâna si ne-au dus la fotograf. Ne-au îmbracat frumos, ne-au instruit sa stam cuminti, ne-au asezat unul lânga altul si ne-au pus sa zâmbim. Îmi este clar în minte de parca a fost ieri, de parca anii nu s-au asternut peste amintirea asta. Sa faci o fotografie, cu ani în urma, era un eveniment în sine.

Astazi clickurile aparatelor digitale, ale telefoanelor mobile cu camera, ale gadgeturilor de tot felul se aud la tot pasul. Fiecare clipa devine demna de tras în poza. În pozele ce se aduna vrafuri nu în eterne albume de familie ci în perisabile memorii virtuale. Zâmbete naturale, miscari degajate, gesturi sigure fac din pozat un ritual pe care oameni din lumea întreaga îl îndeplinesc zilnic de multe ori pe altarul propriei vanitati.

Te întrebi astfel cum poti face ca un moment anume sa devina special cu adevarat, ca marturia înfaptuirii lui sa ramâna undeva, rânduit într-un raft de biblioteca pentru ca cei ce vin (în vizita sau în viitor), sa poata recompune puzzle-ul propriei familii.

Raspunsul la întrebare se poate gasi pe jadoris.com în minunatele fotografii realizate de catre profesionisti adevarati, de oameni ce stiu sa surprinda în opere de arta frumusetea si unicitatea clipei pentru ca mai apoi sa le grupeze în albume elegante. demne de a fi aratate cu mândrie, devenind oglinda evenimentului si a familiei.

jadorisÎmi fotografiam copilul când era foarte mic, când abia schita un zâmbet. Simteam nevoia sa îi surprind si sa imortasizez fiecare gest, fiecare miscare, fiecare pas. Crescând, solicitându-ma mai mult, comunicând mai mult, am început sa ma bucur de el si altfel decât prin lentila camerei. Obisnuiesc sa spun ca prefer sa traiesc si sa simt momentul decât sa ma concentrez sa setez meniul camerei sau telefonului.

Dar sunt etape din cresterea lui pe care mi-ar placea sa ne asezam frumos la fotograf toti  trei, sa le surprind într-un album bine realizat , în câteva poze de familie care, peste ani sa îi aminteasca poate si lui de acea zi speciala, sa fac din fotografiere un eveniment în sine. Sa îsi aminteasca si el  de ziua aceea când ne-am “tras în poza” :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *