La firul ierbii timpul curge altfel

Sfârsit de mai, început de iunie. Sunt zilele cele mai pline de verde, de miresme si culoare. M-am delectat zilele astea, desi a plouat din când în când, cu explozia naturii pe fiecare alee din parc sau dintre blocuri. Îmi place mult zona în care locuiesc acum din punctul asta de vedere. Când ies dimineata afara ma întâmpina racoarea copacilor, mireasma inconfundabila a ierbii. Un drum de doua alei si doua minute îl facem în mai mult de cinci minute. Copilul mereu descopera o noua floare, o frunza interesanta, o insecta, un strop de roua, un adevarat laborator viu asternut în calea noastra.

Desi sunt tentata sa îl iau, sa ne grabim (noi, adultii, vesnic pe fuga), ma aplec si eu si privesc lumea de la înaltimea lui. Realizez ca întradevar, mai aproape de pamânt este o alta lume. O lume în care minutele parca stau pe loc, în care timpul se scurge în ritmul cresterii ierbii iar viteza gândaceilor si a melcilor da alta masura grabei.

Desi în casa am o multime de ceasuri, nici unul nu merge la fel cu celalalt. În felul acesta nici eu nu sunt niciodata sigura daca am plecat mai devreme sau daca suntem în întârziere. Tocmai de aceea ragazul pe care i-l acord copilului, în drum spre gradinita, este unul care nu ne încurca niciodata.

Pentru copii timpul are alta scurgere. Pentru ei fiecare zi este plina de întâmplari si surprize si nu înteleg de ce timpul nu este deloc prieten cu zabava.

Aseara o fetita s-a oprit fascinata în fata unei vitrine cu ceasuri în timp ce mama ei plecase grabita catre iesirea din magazin. M-am oprit în loc privind-o. Era atâta încântare pe fata ei micuta ca merita sa îti iei ragaz sa o privesti. Mama ei s-a întors mirata din drum, grabita sa o ia de acolo.  Mi-a parut rau cumva dar apoi mi-am amintit ca atunci când esti implicat nu ai ochi sa vezi detaliile dar  privind din afara se vede cu totul altfel.

Privind ritmul vietii noastre de adulti, mereu preocupati si mereu cu câte ceva de rezolvat, îmi dau seama cât de benefic este sa te cobori din când în când la firul ierbii, sa asculti zumzaitul gâzelor si sa îti lasi ochii sa priveasca cu încântare multitudinea de culori. Abia de acolo, din lumea piticilor, îti dai seama cât de fara rost sunt toate vanitatile ce ne macina viata noastra de adulti importanti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *