Ea e Freya

– Mama, vreau un animalut! O pisicuta, un catelus, orice.

Gânduri, framântari, decizii.

A venit întâi acvariul cu pesti. Frumosi si jucausi dar parca prea stateau numai acolo, la ei în apa. Oricum copilul le da mâncare, îi priveste le vorbeste.

Dar un animalut tot îsi doreste.

O duminica la curte cu prieteni dragi a fost momentul acela unic, în care numai poti spune nu.

Micuta blanoasa i s-a cuibarit în brate, ochisorii lui rugatori m-au privit insistent iar gurita spunea doar:

– Mama pot sa o iau acasa? Pot? Pot? Te roooogggg!

Mi-am privit copilul, am privit minunea cu blanita gri ce mi-a amintit de  o alta minune ce mi-a facut viata frumoasa cu ani în urma. Nu am mai putut rezista si am zis hotarât DA.

Da, de atunci Freya (dupa cum a botezat-o ucenicul vrajitor) a intrat în casa si în viata noastra. Dante o striga Freica : “hai Freica Freica…”.

E o adevarata Doamna, dupa cum e si semnificatia numelui. E cuminte, manânca orice, îmi apreciaza talentele de bucatareasa, e curioasa si jucausa.

Dar bucuria copilului este cea mai mare bucurie a mea.

– Mama, e asa frumoasa viata cu o pisicuta….

Nu ma astept la minuni de responsabilitate din partea lui, nu ma astept sa îi curete ladita de nisip sau sa aiba grija de ora de masa. Dar e de ajuns sa îi privesc cum se joaca, cum vorbesc, cum se alinta si nici o responsabilitate în plus nu mi se pare grea.

Mi-am amintit cu aceasta ocazie, câta rabdare am avut cu generatii întregi de pisicute când stateam la curte. Cu îi îngrijeam, spalam ochisorii lipiti, îi învatam sa manânce…Da, eu cred ca atunci mi-am facut ucenicia în ale mamicitului :).

Bine ai venit Freya!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *