La ce esti dispus sa renunti pentru a fi fericit?

Fericirea – acel orizont spre care alergam toata viata. Uneori orizontul e doar la o întindere de brat. Alteori avem de parcurs un drum lung, cu suisuri si coborâsuri pentru a-l atinge.

Livia cea albastra, Livia – fata aceea fascinanta, prietena prietenei mele despre care îmi vorbea uneori cu drag si admiratie, alteori intrigata si uimita de concluziile si ideile sale.

Viata ne-a adus însa împreuna, ne-a facut sa ne cunoastem  mai bine, dincolo de a face cunostinta si a ne întreba “ce mai faci?”. Ne-a facut sa aflam ca avem convingeri si idei comune, preocupari comune. Atunci când mi-a marturisit ca si-ar dori sa scrie o carte m-am bucurat si am încurajat-o cu tot dragul, stiind cât de mestesugita îi e scrierea în urma lecturarii cu fidelitate a blogului sau Nu exista boli.

Nu m-am înselat deloc în privinta scriiturii. Dar, desi cunoscând-o, desi viata Liviei nu îmi era straina, cartea m-a surprins în toti porii mintii. M-a înfiorat sinceritatea cu care a expus faptele, m-a cutremurat puterea de analiza a faptelor traite chiar de catre ea si, mai ales, de catre cei ce i-au dat viata, parintii ei.

Citind cartea nu ai cum sa o parcurgi decât privindu-te în oglinda, atât cea fizica, palpabila, cât si cea a sufletului. Asocierile pe care le face între ranile, întâmplarile si trairile din copilarie si bolile pe care le-a dezvoltat de-a lungul ei nu au cum sa nu te trimita pe tine, ca cititor, departe în propriul trecut, în copilaria aceea ne-edenica, copilaria aceea de care nu vrem niciodata sa ne amintim dar ale carei consecinte se simt pâna departe, în maturitate. Consecinte ce, uneori, se dovedesc a fi saci grei pe care îi caram cu noi o viata întreaga daca nu învatam sa ne eliberam de povara lor.

Rar mi-a fost dat sa citesc o carte de o sinceritate atât de brutala si de dura, o carte non-finctiune, o carte despre autorul însusi, cel de dincolo de mastile sociale. Citind-o mi-a venit în minte Chearles Bukowski si ale lui “Femei”. Cred ca numai acolo am mai simtit ca ating aproape fizic sufletul autorului.

Limbajul colocvial al cartii te face sa nu simti ca citesti o carte ci te face sa îti imaginezi ca stai de vorba, la ore târzii din noapte, cu un prieten drag, disecând aspectele brute si dure ale vietii. Informatiile din carte însa sunt pline de miez si valoare, fiind evident rezultatul a ore si ore de cautare, documentare, dar mai ales a experientelor dureroase de viata.

Sau, asa cum spune chiar autoarea: trebuie sa fi fost al naibii de bolnav, ca sa vorbesti despre vindecare, al naibii de fricos, ca sa vorbesti despre managementul fricii si al naibii de nefericit, ca sa vorbesti despre fericire! Altfel, cum am sti diferenta? Omul ala al naibii… sunt eu.”

Desi dureroase si adânci ranile fizice (prin bolile prin care a trecut)  si sufletesti, principiile de baza pe care le expune Livia Bonarov în carte sunt ACCEPTAREA si RENUNTAREA. Surprinzator, nu?

Dar nici nu te puteai astepta la altceva de la un om care, nu doar ca a învins cancerul, dar a descoperit si simtit puterea miraculoasa de autovindecare a organismului uman. Care organism, desi înzestrat cu ratiune, nu este diferit de cel al animalelor. Si cunoastem cu totii felul în care animalele reusesc sa faca fata mediului ostil în care traiesc.

Mi-a placut mult în carte un pasaj ce rezuma una din concluziile la care am ajuns si eu nu de multa vreme încoace: “Sensul vietii omului este sa creeze. Si tot ce creeaza, creeaza prin si din sine însusi, modelând ca din lut si dând viata. Sensul vietii omului este sa se creeze pe sine si sa se ofere celorlalti. Toate nefericirile si insatisfactiile provin din incapacitatea omului de a se crea si de a se darui, în toate sensurile. “

Nici notiunea de libertate nu e lasata deoparte, enuntul acesteia fiind atât de simplu si de usor de respectat încât mi-as dor ca multi copii sa beneficieze de expunerea lui, tocmai pentru a fi împliniti si împacati. ” Libertatea noastra se încheie acolo unde începe libertatea celuilalt. În rest, avem toata libertatea din lume, conditionata doar de legile fizice si biologice ale pamântului pe care traim.” 

Aici as include si frica (fricile), acea piatra de moara pe care o ducem cu noi în spate si pe care nu ar trebui niciodata sa o transmitem si copiilor nostri, tocmai pentru a nu le îngradi si afecta libertatea, dorinta naturala de cunoastere si explorare, de a-si trai viata asa cum simt.  Iar Livia a simtit din plin consecinta preluarii acestor pietre de moara, povara de a le duce în spate fara nici o vina si mai ales durerosul proces de a se debarasa de ele. Dureros în special prin bolile experimentate pe propriul trup, boli de care s-a debarasat atunci când a gasit în ea puterea de a scapa de fricile pe care altii i le-au pus în minte si trup.

Dar, dupa cum ne provoaca si titlul, cartea ne propune în primul rând o metoda prin care putem sa ne gasim fericirea. Sau sa o regasim.

Nu, nu e nici o formula matematica si nici nu presupune renuntari de ordin material sau de alta natura. Concluziile la care ajunge autoarea sunt rezultatul a sute si sute de ore de lectura, de cautari, introspectii, arderi interioare la o intensitate pe care multi dintre noi cu siguranta nu am experimentat-o.

As fi putut începe prezentarea cartii asa: autoarea a învins cancerul si a descoperit metoda prin care oricine poate fi sanatos si fericit. Cumparati cartea pentru a afla cum puteti face si voi acelasi lucru!  Poate ca aceste cuvinte ar fi fost de ajuns pentru a va stârni curiozitatea. Dar nu ar fi destul. Credibilitatea unei astfel de pledoarii vine doar din perceperea omului aflat dincolo de copertile cartii, din întelegerea faptului ca e un om viu, curios, dornic sa afle si, mai ales, mistuit de o dragoste imensa fata de oameni, de o dorinta sincera de a ajuta.

Nu am sa va spun eu la ce trebuie sa renuntati pentru a va afla fericirea. Asta veti descoperi voi, în linistea sufletului vostru, citind metoda propusa si experimentata de catre Livia Bonarov.

Va spun doar ca fericirea nu e o notiune simpla si egala tuturor. Sanatate, iubire, familie, bani, cariera, statut social, pasiune, vocatie, sunt tot atâtea fete ale fericirii la fel de importante pentru cel ce si le doreste, la fel de necesare uneori ca apa si aerul.

Va invit sa cititi cartea cu mintea si sufletul deschise, sa îmbratisati cu toata dragostea copilul din voi si, mai ales, sa reusiti sa atingeti când si când acel atât de râvnit orizont numit FERICIRE!

Cartea poate fi achizitionata direct de la autoare printr-un mesaj privat pe FaceBook sau prin intermediul meu.

coperta-carte-3

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *