Cum a fost, cum va fi…

Ma uit la el cât a crescut de mare si nu îmi vine sa cred ca, acum aproape 7 ani, era atât de mic ca încapea tot între bratele mele. Ieri am fost la mama si am adunat laolalta hainutele ramase de la vremea bebelusiei, hainute puse deoparte, din cele de care nu am vrut a ma desparti de drag si de gândul ca poate va mai veni o zi când va mai fi nevoie de ele.

Ziua aceea se apropie iar noi le-am luat una câte una, le-am sucit si rasucit între degete, mirându-ne la fiecare în parte, evocând amintiri legate de una sau alta. Uite, asta e salopeta pe care o purta la 3 luni când s-a ridicat prima data în fundulet. Uite, asta e pijamaluta de la botez. Asta e halatelul de baie pe care l-a purtat când a facut primii pasi între birou si canapea. Avea doi dintisori si un zâmbet cât tot universul. Fiecare moment e asezat cuminte într-o poza a sufletului dar si a calculatorului. ( de notat sa îmi fac timp sa ordonez si sa sortez pozele adunate în cei 7 ani pentru a face loc si celor ce vor veni).

De dragul si amintirea (câta o fi în capusorul lui) vremurilor de atunci, Dante a încercat sa probeze hainutele, pantalonasii. S-a oprit pâna la urma la jucarii, acestea neramânând mici. Si-a luat câteva cu el, cautând noi moduri de a se juca cu ele.

De dorul bebelusui ce va veni a luat puiul de pisica din curte si l-a leganat, i-a cântat, l-a pus la culcare (desi protestele acestuia din urma erau vehemente si miorlaitoare).

Da, ma uit la el cât e de energic azi, cum se învârte de parca ar fi alimentat cu baterii agm, îmi amintesc de vremurile în care era contemplativ si linistit, când îmi doream  sa faca un pic de dezordine în casa. A fost un copil linistit pâna la patru ani, un copil ce studia lumea, cautând raspunsurile în el si punând putine întrebari.

Azi e un titirez de copil, întrebarile curg suvoi, parcul nu îi ajunge, casa, desi mult mai mare, îi este neîncapatoare.

11026798_10152790032057705_1960083849007162534_n

Si nu ma pot opri sa nu ma întreb cum va fi. Cum va fi cel ce azi e doar în mine, ce creste în mine, ce îmi simte gândurile si îsi întinde mânutele minuscule în marea de linste ce îl înconjoara. Va fi el linistit ca si Dante? Va fi mai curios, mai plin de întrebari? Va fi mai activ, mai nazdravan? Nu am raspunsurile toate azi, dar am o certitudine: va fi iubit, leganat de brate de parinti si frate mai mare care l-a asteptat cu mare drag. Si îl asteapta cu nerabdare, numarând parca zilele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *