Totu?i eu ma pregatesc de Craciun

Constat de vreo câ?iva ani încoace ca e a?a un curent în online de a te lauda cât mai mult cum nu te pregate?ti tu, femeie fiind, de sarbatoarea Craciunului sau a Pa?telui. Se pare ca traim vremuri în care din ce în ce mai mult încercam sa demolam tot ce era bun ?i frumos odata, dar, ca un paradox, vorbim tot mai mult despre tradi?ii ?i întoarcere la natura.

Eu una aleg sa ma pregatesc de sarbatoare ?i în felul asta, sa gospodaresc ?i, pe cât posibil, sa ma îngrijesc ?i de masa ?i bucate.

Sigur, nu vorbesc despre acea munca de a face cura?enie taman cu doua zile înainte, de a întoarce casa cu susul în jos ?i a te speti sco?ând praful din toate cotloanele. Acest obicei î?i avea rostul lui ritualic în vremurile trecute, dar ?i practic. În ziua de azi, când avem aspirator ?i alte minuni ale ?tiin?ei, când avem mopuri ?i parchet, acest lucru numai este nici practic nici necesar. Sigur, putem face o primenire cu câteva zile sau saptamâni înainte, o perdea spalata, un covor curat, decorarea casei ?i cam atât.

Cât despre bucatareala eu aleg sa pregatesc câteva feluri de mâncare în func?ie de obiceiurile noastre culinare, feluri pe care le-am testat ?i adaptat de-a lungul anilor, cât ?i câteva deserturi specifice fiecarei sarbatori. Stiu, se gasesc de cumparat acum fel de fel, dar pur ?i simplu nu simt ca e sarbatoare daca în casa nu miroase a coptura, a scor?i?oara, a biscui?i sau a cozonac.

Pâna la urma sa fim serio?i, sa pregate?ti câteva sarmale ?i o friptura, o salata de beof ?i o ciorba nu înseamna o corvoada. Eu le fac în doua trei zile, îmi organizez treburile în a?a fel încât sa nu cad seara rupta de oboseala. Si apoi aceste feluri de mâncare le po?i pregati ?i pentru un weekend prelungit. Garnitura din cartofi, legume, orez sau paste, o pot pregati cu pu?in timp înainte de a mânca.

În tot acest proces al bucatarelii îi implic ?i pe cei ai casei, fiecare cu ce poate. So?ul e cu târguielile, eventual ?i cu taiatul legumelor ?i marinatul carnii, copilul cu ajutorul la prajiturit ?i creat  biscuiti. Nu simt ca muncesc singura, ca îi neglijez ?i ca nu am timp ?i pentru mine.

Sigur, fiecare vede lucrurile în felul sau. Dar partea spirituala poate fi la fel de bine îmbinata cu partea asta lumeasca, a mâncarii. Pentru ca, pâna la urma, ?i despre asta este vorba: despre a sta împreuna cu familia la masa, despre a împarta?i, despre a darui. Iar bucatele se gatesc cu suflet ?i drag pentru a fi daruite ?i împarta?ite cu cei dragi.

Eu una nu îmi doresc ca peste ani copiii mei sa î?i aminteasca cum, de Craciun, mama cumpara sarmale din supermarket ?i biscui?i la cutie. Partea culinara a vie?ii creeaza amintiri, adauga senza?ii olfactive ?i vizuale în bagajul de tradi?ii ?i obiceiuri al fiecarei familii. Fara toate acestea nu am mai avea azi atât de multe pove?ti frumoase, în colinde, literatura, pe bloguri sau spuse prin viu grai.

Las aici doua pove?ti, una e imaginata de mine despre cum e Craciunul fara tot ceea ce avem de fapt ?i vrem sa dam la o parte, ?i una despre cum a fost odata ?i ar trebui sa pastram scrisa de catre Mirela Pete (artist plastic).  Nuit de Noel ?i Parfumul Craciunului de acasa.

E de datoria noastra, a mamelor, sa ducem mai departe si aceasta traditie, aceea a femeii – gospodine, a gatitului în familie ?i a mesei împreuna acasa, unde e reperul fiecaruia dintre noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *