Dragoste si gelozie intre frati

Cred ca mereu voi tine minte ziua cand am ajuns acasa de la maternitate cu Horia, m-am asezat cu el in brate in patul mare din dormitor. Dante a venit si s-a lipit langa mine, cu o mana ne-a cuprins pe amandoi si a adormit fericit dupa  ce nu ma vazuse timp de 10 zile.

Atunci a fost prima data cand am constientizat ca bratele mele vor fi de acum mereu ocupate, ca inima mea va avea toate cele patru camarute pline de iubire.

Primele zile cu doi au fost exact ca in orice relatie de iubire: indragostire, romantism, dragalasenie, “vai, ce frumos este bebe!”, “te iubesc bebe” si multe alte asemenea.

IMG_20160531_113336

Cam dupa o luna insa lucrurile s-au mai asezat, fratele cel mare a inceput sa constientizeze ca mama nu mai este doar a lui, ca mainile mele nu sunt ocupate doar cu el, ci mult mai mult cu cel mic. Povestea de seara s-a transformat in plansetele celui mic, “mama mi-e foame” si “vin imediat sa iti fac ceva” a devenit “stai  sa il alaptez pe bebe”, “mama joaca-te cu mine” a devenit “stai sa il adorm pe bebe” si tot asa.

Incet incet gelozia s-a instalat in inimioara lui mica. Sentimentul asta ciudat si-a aratat coltii.

Noi, parintii, desi echilibrati si calmi, ne-am mai pierdut cumpatul, am mai avut momente in care atentia nu a putut fi impartita la doi. Dar el, fratele cel mare, a stiut cum sa o readuca si asupra lui. Prin bune si mai putin bune.

Mici gesturi aparent obisnuite, nevinovate, sunt evident nascute din acest sentiment atat de complex: gelozie. Atragerea atentiei poate lua forme neasteptate: foame cand abia am strans masa; vreau sa pictez acum, desi abia venisem de la plimbare; stai sa iti povestesc ce idee mi-a venit… mult si complicat de povestit de nu-mi mai aud nici gandurile, si multe altele de felul asta, momentele de dragaleala cu bebe il atrag pe fratele cel mare ca un magnet sprea a fi si el dragalit…

A incercat si patutul, s a bucurat de carusel, s-a jucat cu fieccare jucarie de bebelus, a gustat lapticul lui, a experimentat din nou starea de bebeluseala :).

IMG_20160426_152342

Au fost si momente in care: pe mine de ce ma certi si pe bebe nu-l certi niciodata?

Au fost si momente in care: daca nu era bebe atunci mi-ai fi facut si mi-ai fi dat.

Au fost si momente in care: offf, ce grea e viata cu un bebelus!

Desi diferenta dintre ei este de 7 ani, desi Dante are in curand 8 ani, desi toata lumea imi spune ca “e mare si intelege” sau ca ” e mare si ma poate ajuta cu bebe”, eu stiu si vad ca Dante este inca mic, este inca un copil ce abia se descopera pe sine, abia descopera lumea inconjuratoare in raport cu el. Da, este destul de mare pentru a intelege cand i se explica, este destul de mare pentru a ne ajuta pe ici pe colo. Dar nu pentru a ne inlocui pe noi, nu pentru a renunta la ceea ce isi doreste intr-un anume moment pentru ca doarme bebe de exemplu (cum ar fi sa cante la orga), nu pentru a-i incredinta supravegherea lui Horia mai mult de cateva minute.

Dar niciodata, absolut niciodata nu am negat si nu am blamat ceea ce simte. Nu am condamnat faptul ca simte asa. Nu i-am spus ca e gresit. Dimpotriva, Dante a inteles ca iubirea noastra e aceeasi, ca e normal sa simta asta, ca e un sentiment ca toate celelalte pe care il experimenteaza si il va mai experimenta si pe viitor. Eu chiar cred ca e un sentiment util, care ajuta mult in autocunoastere si maturizare.

Dar, dincolo  de toate astea, este Iubirea. Acea iubire profunda, neconditionata, frumoasa, pana la cer si inapoi, iubirea de frate.

IMG_20160416_135813

O seara ca oricare alta. Horia a adormit. Dante vine in bratele mele sa il adorm si pe el.

“mama, eu nu stiu daca sunt gelos pe bebe. Dar stiu ca il iubesc mult, mult de tot.”

De trei zile e la curte la bunici. Cand era inainte plecat acolo nu suna decat daca era ceva de spus, de intrebat. Acum, ma suna de cateva ori pe zi doar ca sa ma intrebe ce face Horia, sa imi spuna ca ii e dor de Horia, sa il auda, sa il stie.

Il imbratiseaza cu o dragoste greu de exprimat in cuvinte, il ia in brate si il plimba prin casa, ii vorbeste intr-o limba doar de ei stiuta, ii canta, il alinta si il rasfata.

Horia ii raspunde lui Dante cu veselie, il cauta din priviri, zambeste cand il vede, fac ghidusii impreuna si rad, rad cu o pofta care ne umple sufletul, casa si viata.

13680657_10153800761762705_8171321070913122137_n

10 thoughts on “Dragoste si gelozie intre frati

  • August 23, 2016 at 3:15 pm
    Permalink

    O, dragii de ei! Ce se vor iubi ei şi peste ani…
    Să fie sănătoşi!

    Reply
    • August 24, 2016 at 11:56 am
      Permalink

      sigur se vor iubi si sustine 🙂

      Reply
  • August 24, 2016 at 2:56 pm
    Permalink

    Cum să fie mare la 7 ani? Mie mi se pare atât de micuț încă 🙂 Superbi amândoi iar tu ești una dintre cele mai bune mame din lume. Te îmbrățișez cu mare drag.

    Reply
    • August 25, 2016 at 6:36 am
      Permalink

      asa si este, inca micut, chiar daca se ddescurca excellent in multe situatii. dar are inca rabdarea limitata, gandul la joaca.
      multumesc mult Ioana de apreciere.

      Reply
  • August 24, 2016 at 4:34 pm
    Permalink

    Ti-am savurat fiecare cuvintel. 🙂
    De cand v-am cunoscut va admir, iar Dante mi se pare un copil minunat. Sunteti incredibil de frumosi impreuna, o adevarata familie.

    Reply
    • August 25, 2016 at 6:37 am
      Permalink

      Vai Alina, m-ai emotionat :).
      suntem o familie si incercam sa ramanem o echipa pentru a construi ceva impreuna. nu e intotdeauna usor, dar merita fiecare efort.
      acum, ca ai masina, te asteptam si pe la noi in drumurile tale 🙂

      Reply
  • August 29, 2016 at 3:14 pm
    Permalink

    Cam asa a fost si la noi, plus influentele din partea membrilor familiei extinse
    Iti recomand cartea “Te iubesc orice culoare ai avea”
    Eu am descoperit-o tarziu, dar la voi ar merge foarte bine!

    Reply
  • August 29, 2016 at 3:15 pm
    Permalink

    Ce frumusei sunt amandoi 🙂
    Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii!

    Reply
  • August 29, 2016 at 5:09 pm
    Permalink

    Ce frumos! Cam așa e și la noi, cu diferența că, Eliza fiind fetiță, David simte mai puțin că îi „invadează” teritoriul. Îmi cere să-l drăgălesc și pe el, să-l țin în brațe, să-l alint. Se mai supără când n-am timp pentru el din cauză că sunt ocupată cu ea, dar o iubește. O alintă, o pupă, îi place pielea ei fină și părul ca un puf, îi spume mereu că e adorabilă. Iar ea e toată un zâmbet și o lumină când apare el lângă ea.

    Reply
    • September 7, 2016 at 5:24 am
      Permalink

      De o vreme, de cand horia e mai interactiv, am observat ca Dante numai este asa gelos, se joaca mai mult cu el 🙂

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *