Jurnal de mamiceala

Cristina Andone, de ce scriu mamele? Când se naște scriitorul, înainte sau după ce se naște mama?

  1. A – Mamele scriu ca să nu uite. …E firesc să îți dorești un jurnal de bord. Până la urmă, e cea mai palpitantă călătorie pe care o vei face în această viață.

  Apoi, mamele scriu ca să nu se uite. Să nu se piardă pe ele, ființe inteligente, creative, surprinzătoare. În rutina primului an, cu binecunoscutul ritual alăptat-înfășat-spălat-culcat. Să își amintească cine sunt. Dincolo de suzete, pachete, bavete, rețete. Dincolo de zilele bune care curg la fel. Și de zilele rele care se învârtejesc copleșitor, de altfel.

Știi, pe vremea lui Mozart, femeile de condiție plecau la băi ca să se refacă după o naștere. Astăzi femeile cu suflet de scriitor își iau o foaie de hârtie și, cu ochii pixelați de somn, pleacă unde vor ele.

citat din interviul cu autoarea Povestilor din Padurea Muzicala, Cristina Andone. Interviul complet il puteti gasi aici.

O vreme am crezut ca nu mai am  intamplari interesante de consemnat pe blog. Dar acest fragment mi-a redat motivația cu care de fapt am început sa scriu acum șase ani: aceea de a consemna si a impartasi. A aduna amintiri pentru mine si pentru cei dragi mie si a impartasi altor mamici din experienta mea ca mama.

Dupa cum spuneam, a trecut deja un an de cand suntem patru, de cand Dante e frate mai mare si de cand noi suntem parinti de doi baieti minunati.

Daca la inceput, in primele luni, simteam ca am timp sa fac o multime de lucruri, imi facusem planuri pentru o multime de activitati pe anul asta, imi imaginam ca nu va fi asa greu cu un bebelus in casa, acum lucrurile s-au schimbat radical. Puiul de om stă efecctiv agățat de mine din zori si pana in noapte, bratele mele rareori sunt goale fara povara celor 10 kg ale lui.

Fratele cel mare are nevoie si el de atentie, parca  mai mult ca niciodata. Vrea sa faca teme cu mine, vrea sa iesim in doi la o prajitura, la un film, orice pretext e bun pentru asta. ”mama, nu conteaza ce gust are prajitura, important e ca suntem noi doi si stam de vorba…”.

20161126_180521

20161126_180449

Mormanul de rufe parca nu se mai termina niciodata de spalat. Cosul de haine de langa masina de spalat nu sta mai mult de o zi gol goluț. Zilnic adun, intind, pun in masina sau scot din masina. Nu mi-am imaginat ca un copil in plus inseamna atat de multa munca in plus.

Mi-e dor si mie de ora noastra de povesti, de momentele in care venea de la scoala si stateam impreuna citind, povestind, desenand. Acum povestile sunt intrerupte de nevoile celui mic, programul se regleaza in functie de nevoile celui mic, de somnul sau foamea lui. Ultimele zile au fost cele mai grele de pana acum. Patru dintisori s-au hotarat sa iasa deodata si asta a insemnat mult plans, febra,  nopti albe, stat mult in brațele mele. Exact in aceasta perioada facem si izolația la dormitor si casa este cu susul in jos, ne-am mutat cu totul in sufragerie si re-experimentam locuitul intr o camera. Bine, Dante are  camera lui dar refuza constant sa doarma acolo, tot cu noi se inghesuie.

A fost o perioada nebuna, cu nervii nostri intinsi la maxim iar scolarul a simtit din plin si s-a manifestat ca atare. Voi fi mult mai atenta de acum incolo la ceea ce imi transmite indirect, prin comportament si limbaj corporal. Am inteles inca o data ca, desi imi spune ca totul e bine, ca la scoala e frumos si ii place, daca comportamentul lui imi spune altceva voi incerca sa aflu cum stau cu adevarat lucrurile. Asa cum spun mereu, sistemul de invatamant nu inseamna doar dascali, ci si copiii si parintii fac parte din el. O buna colaborare intre dascali si parinti duce la binele copilului.

Ma uit la o carte de colorat, la o carte de citit, ma uit la mamicile care mai mesteresc una alta si am momente in care ma intreb daca voi mai putea vreodata sa mai fac tot ce faceam inainte. Voi mai avea eu rabdare sa fac margele, sa cos, sa colorez doar sau cate mai faceam inainte? Acum mi se pare obositor si greu si sa fac o placinta. Imi propun sa o fac luni si sambata ma duc sa o cumpar ca altfel am ramane doar cu pofta.

Pe cat posibil iesim des din casa, socializam cu alti copii iar asta ma ajuta si pe mine sa evadez din treburile casnice, sa imi iau un respiro. O data pe saptamana la un loc de joaca inseamna o cafea, o vorba si un pic de relaxare. De multe ori Horia doarme in sistem dar stiu ca assta nu va dura prea mult. In curand voi alerga dupa el si cafeaua nu va mai intra in ecuație.

A fost si prima zi in care cei doi fratiori s-au jucat cu adevarat la locul de joaca iar imaginea lor mi-a umplut sufletul de dragoste,de duiosie si de implinire. Stiu cat de mult si-a dorit Dante un fratior cu care sa se joace, pe care sa il simta al lui iar acum a simtit din plin bucuria asta.

20161202_111651

20161202_111704

20161202_112729

20161202_112721

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *