2016 – anul ce trece

In anii trecuti am tot scris depre cum a fost si cum as vrea sa fie. Am ales cuvantul anului ce vine, pentru ca mi-a placut ideea, jocul, incarcatura cu care vroiam sa dau menire anului nou. Anul acesta nu mi-am dorit decat sanatate.

In general am fost sanatosi, desi copiii sunt copii si fac surprize nici de ei dorite. A fost un hop mare in luna iunie cand am ajuus cu Horia la urgenta, cu o saptamana de spitalizare. Dar am trecut cu bine si de atunci nu a mai avut nici macar o simpla raceala.

Dante in schimb… tot anul a fost un chiu si-un vai. Ba ca il dor picioarele, ba ca il doare burta, ba capul, ba mana. Acum, pe sfarsit de an, s-a procopsit si cu o cazatura pe gheață si sta lungit pe canapea cu genunchiul oblojit. Am fost la ecograf, a facut tratamente pentru burtica, am alergat la spital cu teama sa nu fie apendicita, am incercat sa aflam de unde i se trag toate durerile astea ce au venit pe rand sau toate odata.  Sunt poate dureri firesti, des intalnite la copii, dar fiecare AU si fiecare MA Doare sunt sunete ca niste tunete in capul unei mame.

Am avut si eu portia mea de au si valeu, cu o raceala urata la inceput de an, cu un dinte ce a necesitat vizita urgenta la dentist. Sotul a fost si el solidar cu mine in suferinta gripei, dar si a dentistului. Si povestea continua si la anul.

Una peste alta a fost un an greu. Un an in care am fost provocati in fel si chip, in care situatiile greu de gestionat au parut de multe ori fara iesire. Un copil mai mare langa care apare un copil mai mic ce acapareaza grija si energia parintilor poate fi de multe ori imprevizibil, greu de inteles si chiar de tolerat.

Chiar si pentru noi, parintii, a fost un an de adaptare, de recalibrare a relatiei, de cautare a echilibrului. Au fost si cateva perioade dificile, in care paream ca nu mai gasim calea de comuniccare si conectare. Dar, cu rabdare si intelegere, cu toleranta si de o parte si de alta, cu  dialog, am reusit sa depasim si situatiile astea.  Sigur, obstacole probabil ca vor mai fi, dar si ele fac parte din viata unei familii si din casnicie.

Pentru anul ce vine nu imi fac planuri, nu imi propun ceva anume. Viata oricum ne surprinde cu tot felul de oportunitati si intamplari.

Imi doresc sa avem intelepciune si rabdare, sa fim sanatosi si sa crestem impreuna, toti patru. Copiii la minte si la trup, noi in primul rand la minte :).