Ce facem la fel si ce facem diferit la cei doi copii

Fie ca vrem fie ca nu vrem cand apare al doilea copil comparatiile apar. Am ezitat sa scriu despre a-i compara pe copii in sine, deocamdata nici nu ne putem pronunta asupra personalitatii sau firii celui mic, că e prea mic :).

Dar pot vorbi despre ceea ce facem la fel si ce facem diferit.

Ce facem la fel acum ca si cu opt ani in urma:

  • nu am izolat prizele
  • nu am legat sertarele si vitrinele. am pus doar un scotci superficial la vitrina si sertarul cu unelte, dar din cand in cand il mai ”uit” nelipit intentionat. voi explica in alt articol de ce.
  • nu am ingradit accesul la nici o suprafață sau cameră, doar suntem atenti cu camera de baie unde este nisipul pisicii si de curand si apa si hrana.
  • nu am ținut copilul în pătuț, cu gratii, nici măcar când era de câteva luni
  • nu i-am dat să mănânce în nici o altă încăpere decât în bucătărie, la orele de masă la care mâncăm și noi
  • nu am curățat excesiv suprafețele sau jucăriile. dau cu mopul (folosesc o soluție de curățat universală bio, in primul rând pentru că nu suport cchimicalele, apoi se înțelege că mânuțele copilului sunt timp îndelungat pe jos si inevitabil si in gură)
  • nu am avut un arsenal întreg de castronașe si recipiente din plastic, de lingurite si cănițe. de cand am aflat că bebe poate incepe sa bea din cană normală odată cu inceperea diversificării ne-am relaxat si i-am dat să bea exact asa: din cană. De mare ajutor insa ne-a fost si ne este cănuța asta cu sistem antiscurgere
  • nu am avut 50 de biberoane de diferite marimi  si modele. nici cand i-am dat supliment nu am avut decat doua biberoane de calitate (Avent) pentru inceput si apoi inca unul mai mare. cred ca doua si bune sunt de ajuns. nici la Dante, dupa varsta de un an cand nu l-am mai alaptat, nu am avut mai mult de doua.

Ce facem diferit acum:

  • suntem mult mai relaxati privind mobilitatea celui mic. s-a ridicat si a inceput sa mearga fara sa stam dupa el, fara sa il ajutam, fara sa stam in spatele lui sau sa l tinem de mână. cade foarte sigur pe el in genunchi sau in șezut, nu se loveste si nu plânge.
  • sunt mult mai relaxată în privința alăptării,am știut mai binee ce sa fac cunoscându-mi deja corpul, am mai multă răbdare chiar si atunci cand se prelungeste timpul petrecut alăptând, fie că e vorba de hrănit fie că e vorba de alint sau adormit.
  • suntem mai relaxați în privința lucrurilor care ”nu ne ies”. nu ne mai programăm lucruri care stim ca e posibil sa nu poata fi duse la bun sfarsit, nu ne mai frustram cand nu ni se mai potriveste programul de cuplu, ne bucuram cand reusim sa petrecem timp impreuna fara sa ne contorizam ce nu a fost.
  • cumparaturile au mai căzut si in sarcina soțului, am scapat de senzatia ca daca nu sunt eu la magazin sigur nu stie ce sa cumpere. ba dimpotriva, se misca mult mai repede, pleacca cu lista la el si o respecta cu foarte mici abateri. cand mergem cu toti… e alta poveste. fiecare vrea cate ceva ce e muuusaiii :))
  • sunt mult mai organizata in privinta gospodariei. am realizat ca fara un pic de organizare si disciplina (fara a fi insa militarie) totul se poate transforma in haos. sigur ca au fost si perioade in care haosul ne-a cotropit cu totul si atunci am invatat sa cer ajutor. fie el si platit. am invatat ca mai bine rezolv prin orice mijloace acest aspect si imi las timp de petrecut cu copiii decat sa petrec de una singura o zi intreaga bodoganind si muncind ca sclavul.
  • l-am purtat in sistem ergonomic si mult mai putin in cărucior. asta pentru ca m-am informat, pentru ca am avut incredere in ceea ce am aflat, mi-a fost mai usor astfel sa ma pot deplasa si ocupa si de cel mare. 
  • suntem mai pregatiti sa deslusim plansul celui mic, sa facem diferenta intre plansul de frustrare, de foame, de oboseala sau de atragere a atentiei.
  • daca la primul copil incercam sa ii distrag repede atentia cu altceva atunci cand vroia ceva nepotrivit, acum nu mai luam in seama protestele celui mic. sa ma explic. daca de exemplu prinde telefonul si incepe sa se joace cu el, nu ezit sa i-l iau din mana si sa i spun hotarat ca nu e voie. protesteaza dar trece repede la altceva. cu Dante am facut tumbe sa nu l frustrez, sa nu planga, sa i distrag atentia, sa-i dau altceva la schimb. nu am exagerat dar simt ca am fost mult prea atenți la aspectul asta.  Acum Dante actioneaza astfel, respectiv nu sta prea mult la discutie cu fratele mai mic. si am observat ca Horia protesteaza mult mai putin cand are interdictii de la frate decat de la noi.
  • jucariile sunt de folos si cele ramase de la cel mare, numai investim asa mult in ele, le exploatam la maxim pe cele existente. oricum constat inca o data ca cele mai atractive jucarii sunt obiectele din gospodarie, asa cum era si la Dante. acum avem si pisica , un permanent punct de atractie pentru cel mic. 
  • si in privinta hranei suntem mai relaxati desi nici la primul copil nu am fost exagerati. am in vedere stilul de alimentatie al intregii familii si atunci lucrurile sunt mai usor de gestionat. in privinta murdariei pe care o facce cel mic m-am impacat cu situatia si il las sa exploreze cat vrea.

5 thoughts on “Ce facem la fel si ce facem diferit la cei doi copii

  • January 28, 2017 at 6:21 am
    Permalink

    Cam așa și la mine. Sunt mult mai relaxată cu cea mică.

    Reply
  • January 28, 2017 at 4:49 pm
    Permalink

    Nici eu nu am mai legat dulapurile, nici nu am mai izolat prizele la Amyra. Cu mâncarea la fel…nu mai ii dau peste tot și cu mii de rugăminți. Cu alpăptatul fără nici o problemă desi pe baiat l-am înțărcat la 1 an si 2 luni cu ea nu am nici un plan ….nu stiu cum se va termina povestea. Da…esti mai relaxat la al doilea dar cum eu nu a m nici un ajutor msrtu t isesc ca uneori ma ajunge oboseala si reactionez si aiurea. In privinta fraților. ..ma bucur enorm csnd se așteaptă si isi doresc apropierea cubtiata inima desi asta nu dureaza prea mult. ..:D

    Reply
  • February 7, 2017 at 8:10 am
    Permalink

    Bine de știut.
    De ce nu iti place pătutul cu gratii? (care sunt bare mici de lemn de fapt)

    Reply
  • February 22, 2017 at 7:19 am
    Permalink

    @Hapi, in primele doua luni am lasat gratiile noaptea, dar peste zi il puneam in scoica si il luam cu mine prin casa. apoi le am scos si am lipit patutul de patul nostru. e mai practic cu trezirile dese si alaptatul peste noapte.
    dar cred ca e si o reminiscenta de cand eram eu bebelus. am si acum frânturi de amintiri cum statea singura in pătuț in timp ce mama era la bucatarie, care era in alt corp de casă.

    Reply
  • February 22, 2017 at 7:20 am
    Permalink

    @Laura, asa este, cu al doilea parca stii la ce sa te astepti si ai cumva unele teme facute. sigur, copiii sunt diferiti si te pun in fața unor provocări diferite.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *