Nu suntem perfecte, nu avem copii perfecti

Nu stiu cand si de unde a aparut ideea ca noi, mamele care postam pe bloguri sau suntem pur si simplu active in online, care promovam anumite idei, curente, carti sau evenimente, care facem diverse activitati cu copiii, am avea vieti perfecte, copii perfecti, ca am fi mame perfecte.

Este vorba despre niste alegeri pe care le facem. Asa cum ii spuneam unei prietene, daca am avut o zi proasta, desi as putea povesti despre ziua respectiva, despre oamenii care mi-au stricat ziua sau despre proasta mea dispozitie, poate aleg sa postez doar o fotografie alb-negru. Uneori un cuvant, o poza, pot spune mai mult decat as putea spune eu in multe cuvinte.

Eu cred ca in ziua de azi fiecare ar trebui sa discearna realul de online, sa poata face diferenta intre ceea ce poti exprima in online si ce traiesti cu adevarat in real.

Revenind la mame si la copiii lor, toate suntem oameni obisnuiti. Da, poate avem alte asteptari, alte preocupari, poate ne informam mai mult, ne dorim mai mult, vrem sa participam activ la schimbare, ne implicam pe noi si ii implicam si pe copiii nostri.

Sigur, promovez in articolele mele calea de echilibru, comunicarea cu copii mei, dragostea neconditionata. Dar sunt si zile in care imi pierd echilibrul, sunt zile in care tonul imi scapa de sub control, zile in care orice as incerca nu ajung la acea rezolvare a conflictului.

Sigur, am un copil minunat, care comunica, care face o multime de activitati de care sunt foarte mandra si care ma bucura enorm. Dar e doar un copil si se poarta ca orice copil. Are si el nervii lui, are si el zilele lui proaste, are si el perioadele de refuz, are toane, face mutre, ne raspunde cum nu ne-am dori sa ne raspunda.

Uneori, cand rasfoiesti un blog in care apare un copil care face si crafturi, si lego, mai ajuta si la bucatarie, mai citeste si o carte, participa la diverse activitati extrascolare sau ale comunitatii, ai impresia ca acel copil face doar asta, ca e plimbat de la o activitate la alta, nu face altceva decat ceea ce apare scris.

Dar, daca stam si ne gandim la rece, ne dam seama ca nu e deloc asa. Sa faci o prajitura cu copilul dureaza intre 10 si 30 de minute. Sa confectionezi martisoare poate dura intre o ora si doua ore, sau poate dura mai putin in zile repetate, totul in functie de varsta copilului. Sa mergi la o activitate sau actiune sociala inseamna undeva la o ora participare efectiva si, poate, o ora drumul.

In economia de timp a unei zile nu este mult. Poate in jumatatea de dimineata copilul a fost morocanos, poate nu i-a placut nimic din ce i-ai propus sau ti-a pus toate resursele de rabdare la incercare.

Dar e vorba de alegerile pe care le facem atunci cand scriem, cand povestim despre ziua respectiva. Daca ne-am propus sa promovam evenimentul respectiv, sau cartea citita, sigur ca vom vorbi despre ele si nu despre nervii copilului sau ai nostri.

Asa cum este vorba despre alegeri in felul in care ne crestem copiii, unde mergem cu ei, ce experiente le oferim.

Sunt multe carti si surse de informare acum despre cum sa iti cresti si sa iti educi copiii.  E minunat ca exista, ca avem acces la ele. Fiecare poate alege ce i se potriveste, nu spune nimeni ca trebuie sa aplici idee cu idee ce scrie acolo. O privire de ansamblu te ajuta sa alegi constient, sa intelegi lumea in care te afli, sa iti intelegi copilul si, daca este cazul, sa te intelegi si pe tine.

Daca eu aleg sa discut cu copilul, sa ii explic, sa stau jumatate de ora cu el in drum pentru a-i explica de ce e bine sa faca asa si sa nu faca invers, nu inseamna ca sunt exagerata sau ca incerc sa aplic nu stiu ce idee dintr-o carte. Inseamna doar ca aleg calea (care nu e deloc mai facila) respectului fata de copilul meu. Si promovez toate astea pentru ca imi doresc sa nu mai vad in jurul meu copii amenintati cu politia, cu injectia sau mai stiu eu ce alte nebunii chiar de catre cei care  ii iubesc, educa, respectiv parinti sau bunici. Nu vreau sa iti impun modul meu de a proceda, doar iti vorbesc despre el. E alegerea ta daca vei face astfel sau altcumva. La fel este si atunci cand scriu despre alaptare, diversificare si alte subiecte legate de copii.

Blogurile nu sunt neaparat locuri in care sa gasesti sfaturi cu titlul de ”asa trebuie sa faci” ci locuri in care sa afli despre experientele altor oameni si sa culegi de acolo ce ti se potriveste.

3 thoughts on “Nu suntem perfecte, nu avem copii perfecti

  • March 7, 2017 at 8:33 am
    Permalink

    Blogul modern a evoluat din jurnalele online, care erau la început doar componente updatate ale unor situri obişnuite.

    Reply
  • March 18, 2017 at 5:26 am
    Permalink

    da, asa este!imi place sa citesc blogurile in care oamenii povestesc experientele lor personale.Faptul ca citesti despre oameni care se straduie sa fie mai buni, mai frumosi, care lupta cu scaderile lor este mare lucru, e motivant, mai ales ca in Ro societatea este destul de negativista si conformista.

    Reply
    • March 18, 2017 at 9:03 am
      Permalink

      asa este, e bine sa incercam sa fim mai buni dar sa nu facem din perfectiune o obsesie. sa vedem frumosul din interiorul nostru. eu pe blog in general povestesc experientele personale si ma feresc de a da sfaturi si a facce generalizari.fiecare actioneaza dupa cum i se potriveste.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *