Primele 1000 de zile

Home / Bebelusi / Primele 1000 de zile

Daca ar fi sa sintetizez intr-un singur cuvant primele o mie de zile de cand am devenit mamă, as alege un singur cuvant din multimea de cuvinte ce imi vin in minte: descoperire.

Intai am descoperit ce am de facut dupa ce am ajuns cu copilul mic acasa. Nu stiam nimic,  asa ca am tras aer in piept si am pornit la drum. Pas cu pas. Etapa cu etapa. Alaptatul, adormitul, leganatul, plimbatul si toate celelalte au fost descoperiri. Am ales acel drum care ni s-a potrivit noua cel mai bine, dincolo de articolele citite, de sfaturile medicilor sau paginile cartilor.

Am deschis ochii, urechile si mintea la puiul de om ce ne indruma fara gres spre ce aveam de facut. M-am lasat manata de instinct si de simturi pentru a face asa cum ii era mai bine copilului meu. Mi-am lasat increderea in experienta soțului meu, detinator de frati mai mici, de verisori si nepoti. M-am sprijinit de multe ori pe el asa cum te sprijini pe cel mai de incredere partener. Pentru ca asta am fost si suntem noi, ca parinti: doi parteneri ai aceleiasi echipe.

Sigur, ca in orice echipa au fost si sincope, si perioade de oboeseala, si poticneli. Eu, ca mama, m-am conectat mult mai repede la acest rol, am constientizat mai rapid nevoia permanenta a celui mic de a-i fi sprijin. El, ca tată, s-a bazat pe experienta de care aminteam si si-a luat pauze pentru el, si-a permis perioade de respiro, si-a vazut de rolul lui de ”aducator de hrana si asigurator de adapost”.

Cu timpul am invatat sa fac diferenta, am inteles care e rolul meu si care e rolul lui. Am inteles ca nu putem pretinde ca El sa fie Ea si Ea sa fie El.  Si e bine ca e asa.

Primele o mie de zile cu Dante, copilul cel mare, au fost despre conectare, despre tinut in brate, despre sadit incredere cat cuprinde, despre integrarea lui in lumea din jur. Dar absolut fiecare etapa a venit cu descoprire. Am descoperit puterea pe care o aveam, am descoperit ca imi plac lucruri de care nu stiam, activitati pe care le ignorasem, m-am descoperit pe mine insami.

Daca au contat in vreun fel primele o mie de zile? Eu cred ca au contat enorm. Chiar si acum, dupa opt ani, de multe ori ne intoarcem la acele zile, la felul de comunicare non verbala, la acel tampla langa tampla si inima langa inima.

De un an si patru luni sunt mama de doi baieti. Nu pot vorbi despre usor sau greu, dar pot vorbi despre noi descoperiri facute impreuna pe drumul acesta.

Din prima zi cand ajuns acasa cu Horia baiatul cel mare, Dante, s-a lipit de noi si si-a cerut dreptul la afectiune si la contactul cu mine. Asa am descoperit ca doua brate imi sunt de ajuns pentru a-i cuprinde pe amandoi.

Am descoperit ca noptile te pot face sa simti ca esti in doua locuri odata cand cei doi copii plang de febra sau alte dureri. Am descoperit ca dragostea dintre frati iti poate umple sufletul de o bucurie infinit mai mare decat iti imaginai.

Descopar in fiecare zi cum pot jongla intre nevoile unui bebelus si nevoile unui copil de scoala. Descopăr ca pot face lucruri cu bebelusul in brate, ca pot face lectii printre țipete si alăptat. Descopăr ca pot pleca la drum cu doi copii la fel cum plecam nu demult doar cu unul.

Cel mic vine cu noi provocari, cu un alt fel de a fi. Daca Dante a fost afectuos, mi-a dormit in brate doi ani intregi, statea lipit de mine minute bune, isi lua ragaz de contemplare si linistire, Horia e opusul lui. E mai putin contemplativ, pus tot timpul pe șotii, pe explorat, atins, tras, agățat. Nimic nu-i scapă din vedere. Adoarme singur de multe ori, ma da la o parte, nu adoarme pe mine sau leganat.

Sunt sigura ca descoperirile nu se opresc aici si mai avem inca multe zile de aflat ce surprize ne rezerva cei doi baieti ai nostri si viata impreuna cu ei. Desi uneori as vrea sa privesc pe furis in paginile cartii numita viata, am rabdare si astept sa se scrie filă cu filă.

 

Am scris acceste randuri ca urmare a provocarii lansate de echipa Philips Avent in cadrul campaniei Alaturi de tine. Sunt ganduri proprii, experiente traite de noi si asternute cu drag spre aducere aminte. Produsele Avent ne-au fost alaturi inca de acum 8 ani si ne-au fost de mare folos.

 

 

3 Comments

  • Poteci de dor

    Colţişorul ăsta al tău mă face să mă simt ca-ntr-o lume aparte. Una în care e multă dragoste şi bucurie şi nu e loc de răutate. Îmi face tare bine să vin aici şi vin de câte ori se poate chiar dacă sunt tăcută de cele mai multe ori.
    Să fiţi sănătoşi şi voioşi mereu!

    • Vavaly

      iti multumesc tare pentru gandurile astea si pentru cuvintele calde. uneori si noi ne simtim intr o bulă doar a noastra si ne e bine asa. alteori mai evadam in lume doar pentru a reveni cu si mai mare drag in bula noastra.
      sanatate sa fie, asa este.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *