O zi de luni

A trecut si weekendul asta cu vreme ciudata, ba soare ba nor ba ploaie.

E luni si am inceput in forță, cu ceva de rezolvat care nu stiu cum se va rezolva pana la urma. Privesc covorul din sufragerie si ma intreb daca eu chiar am ffacut vineri curatenie sau doar am visat. Tin minte ca am facut vineri in sufraggerie si in bucatarie si sambata dimineata pe hol si in dormitorul mare. In camera lui Dante nu am avut curaj sa intru, tot sper sa ii vina lui gandul cel mare si sa se apuce de adunat multimea de chițibusuri ce stau imprastiate peste tot. Macar de gura mea daca nu din alte motive. Dar slabe sanse probabil.

E un fel de munca in zadar treaba asta cu ordinea si curatenia intr-o casa cu doi copii.  Oricat ai face in urma parca nici nu ai trecut pe acolo.

Dante a avut un weekend cu razvratire, nu a vrut deloc sa isi faca temele. In prima fază m-am enervat, am vrut sa ma incrunt, sa ma iau de el. Apoi m-am calmat si l-am lasat in pace. Am iesit in parc, s-a jucat, am zis ca poate cand ne intoarcem. A dormit pana la 8 seara. Deci, adio teme pe sambata. Ne-a uitat impreuna la meciul de tenis, am facut galerie Simonei Halep. El se tot intreba cum de nu li se face somn jucatoarelor dupa atata efort. Prilej bun pentru a-i explica ce inseamna o competitie, lupta pentru victorie, motivatia.

Am sarit peste Eurovision, fotbalul nu ne pasioneaza, asa ca am ramas doar cu tenisul din toate cele trei evenimente discutate azi de dimineata la prima ora la radio.

Durere de cap persista de trei zile de cand norul a venit deasurpa noastra si nu a mai plecat. Acum parca e mai bine, cu un ibric zdravan de cafea.

Nici ieri nu a avut chef sa faca teme, dupa o ora de joaca la  un centru de joaca a preferat sa se culce. A acumulat multa oboseala in timpul saptamanii probabil.

Abia seara, cand ne-am intors dintr-o vizita, s-a mobilizat sa isi faca temele. Nu erau nici multe nici grele, dar pur si simplu nu avea chef de ele. Nu sunt multumita deloc de atitudinea asta a lui față de lucrul individual. Se simte stimulat si mobilizat doar in colectiv, in cadrul clasei. La fel face si la desen sau pictura: se mobilizeaza doar la scoala sau la atelierul de creatie. Nu a mai fost nici acolo de multa vreme dar speram sa reia cursurile, cel mai probabil in vacanta.

Nu imi place nici felul in care isi face temele, in fuga, cu gandul doar sa se achite de ele si atat. Tot citesc despre cum sa abordam noi, parintii, chestiunea asta a temelor, cum sa ii motivam, cum sa ii constientizam. Aplic tot ce se poate aplica, ma mai enervez, il iau si cu binisorul. Dar sunt zile cand pur si simplu nimic nu functioneaza. Nu il fortez dar ii spun zilnic ca ar trebui sa fie mai atent, sa lucreze mai ingrijit, sa reciteasca ce a scris. Zice ca mine si face ca el.

Pusculita s-a golit si ea, dupa ce am golit cardurile si portofelele. Am abandonat pe parcurs ideea pusculitei anuale, pentru ca a aparut o alta modalitate de economisire mult mai eficienta dar care nu imi da mie aceeasi satisfactie. Totusi banii vor fi mai multi. Sa vedem cum ii vom gestiona cand vor veni :))).  Desi tocmai  m-a anuntat soțul ca e posibil ca azi sa nu avem bani si cumparaturi ca e grevă la finanțe.

Am facut iarasi vraji pentru a pune ccate ceva pe masa. Ca un facut, acum cand frigiderul si camara sunt goale i-a fost si lui Dante foarte foame :))). De Horia nu mai zic, lui mereu ii e foame.

M-am necajit din nou de neimplicarea maica-mii in a ma ajuta. De fapt nu pe neajutorul ei sunt eu necajita, ci pe neprezenta lor, ca bunici, in viata nepotilor. Trec saptamani intregi fara a se arata dornici sa vina sa ii vada. E un subiect care ma doare, desi as vrea sa ma detasez. Ei fac parte din generatia lui ”trebuie” si daca nu le spun ca trebuie si ca am nevoie nu se arata dornici sa vina sau sa se implice. Iar eu nu pot concepe sa ii chem doar cand am nevoie. Prefer sa ma descurc cum pot. De invitat la o plimbare in parc sau intr-o vizita… o fac cu slabe sanse de succes. Ei nu au fost invatati sa se relaxeze, sa se plimbe, sa faca diverse in afara casei. Toata viata lor se invarte in curtea si casa lor. Doar ei doi. Sa fii o viata intreaga legat doar de un petec de pamant, fara a fi dornic sa cunosti lumea si sa vezi altceva…

Incerc sa imi pastrez calmul, sa imi iau micile mele pauze de respiro cat doarme Horia.  O cafea, un blog, un desen.

Dar a iesit doarele, e luni, astept cu nerabdare rezultatul concursului #chefpentruozi, am de gatit un produs culinar cu ulei de cocos pentru un alt concurs, asa ca motivatii de a zambi si a ma mobiliza am o multime.

Am zambetele copiilor care ma imbratiseaza de dimineata pana seara si imi dau toata motivatia din lume.

6 thoughts on “O zi de luni

  • May 15, 2017 at 9:31 am
    Permalink

    Resursele lor sunt inepuizabile, încarcă-te zilnic din zâmbetele lor, aşa cum ai spus şi va trece orice nor. Să fiţi bine toţi 😉
    Zile cu bucurii!

    Reply
    • May 15, 2017 at 11:55 am
      Permalink

      bine zici ca sunt inepuizabile :). asa ca nu am incotro si trebuie sa fiu si eu inepuizabila pana ii vad pe ei mari :).

      Reply
  • May 15, 2017 at 9:51 am
    Permalink

    Mami nu esti singura fara ajutor. Pe mine soacra ma admira de la distanta, desi ea are o sora geamana……..

    Reply
    • May 15, 2017 at 11:56 am
      Permalink

      eee, stiu ca sunt multe mamici in situatia asta. dar uneori iti mai vine sa iti versi zaduful si in scris, desi nu prea vorbesc despre asta pe blog sau altunde.

      Reply
  • May 16, 2017 at 5:58 pm
    Permalink

    Exact, e o muncă în zadar curățenia dar mai ales aranjatul. Mă lasă disperată chestiuni ca: hainele copilașului de 10 ori le așez si tot nu dau de ele iar apoi la sfarsitul zilei sunt vraiste-n dulap, când erau la dungă.
    Vasele mereu spălam, mereu la loc.
    Ma întreb ce-am să mă fac mai tarziu.

    Reply
  • May 23, 2017 at 6:49 am
    Permalink

    Îți verși năduful, ne mai arăți niște zâmbete de copilași, te încarci cu energii pozitive și te lepezi de cele rele, apoi iți continui drumul. Tot inainte, Valy, fiindcă multe momente frumoase sunt în viața, chiar dacă unele sunt minore.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *