Ganduri inainte de vacanta

Aproape ca nu imi vine sa cred ca am ajuns la sfarsitul anului scolar. La fel ca si anul trecut si acesta a fost unul destul de greu pentru mine. Nu vreau sa dau impresia ca ma vait, dar sunt realista si faptul ca tot mai multe persoane mi-au spus ca arat obosita, daca nu chiar epuizata, imi confirma felul in care ma si simt.

Nici nu prea am cum sa fiu altfel, desi ma straduiesc sa ma odihnesc si hranesc corespunzator. Cu hrana o scot la capat, nu ma infometez iar o mancacioasa nu am fost niciodata, imi cunosc organismul si ii respect nevoile de hrana. Cu odihna insa am ramas in urma mult de tot. Nu doar lipsa somnului in sine este cea care duce la epuizare o mamă, ci acea stare  continuă de: ”oare ce mai am de făcut?”.

Am si eu momente in care ma intind in pat incercand sa nu ma gandesc la nimic, sa nu fac nimic. Dar sunt atat de rare in ultima vreme incat nici nu le mai simt efectul. Nu apuc sa ma asez bine in pat ca ochii se lipesc de mormanul imens de haine de calcat (de multa vreme nu mai calc regulat, dar acum vara e cam necesar sa ai untricou cat de cat decent sau o rochie care sa nu arate ca tocmai scoasa din masina de spalat). Mai ales ca mi-am facut cadou de ziua mea un fier de calcat performant lucrurile merg mai usor acum.

Imi mut privirea incercand sa ignor mormanul de haine. Dar imi amintesc ca nu am pregatit pranzul sau cina sau nu am pus la spalat sau nu am strans jucariile sau ….

Pe langa treburile casnice sunt toate celelalte care imi fac mare placere daca as avea ragazul sa le fac in liniste, pe indelete: desenat, scris, citit, activitatea online. Dar pentru ca nu am acest ragaz sar de la una la alta, imi amintesc ca am inceput cutare text si nu l-am terminat, mi -am propus sa citesc si sa promovez un anume articol si nu am reusit, si tot asa.

Toate astea se aduna si se aduna iar mintea mea e intr-o continua miscare.

De acum insa a venit vacanta. Probabil ca si in online voi vedea mai mult verde, mai mult albastru si in general o stare mai relaxata. Ceea ce imi doresc si mie. Gandul imi zboara la un oras de munte, ma gandesc ce bine o fi sa locuiesti acolo, sa ai de exemplu un apartament cu trei camere in Brasov (da, suntem multi si trei camere avem si acum, deci mai putin nu prea ni se potriveste), sa poti da o fuga pana pe munte si sa respiri putin aer curat, sa iti uiti telefonul acasa si odata cu el si grijile.

Poate intr-o zi acest vis va deveni realitate. In mod cert, daca va fi sa ne luam vreodata casa,in nici un caz nu in oras o vom lua, ci intr-o zona de munte, care sa ne bucure si sa ne aduca linistea si bogatia sufleteasca pe care ne-o dorim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *