O după amiază caniculară dar cu relaxare

Cald oameni buni, cald. Fierbe astfaltul si sangele nostru odata cu el.

Am avut o saptamana in care nu am avut chef sa fac mare lucru prin casa, in care am lasat si eu motoarele mai la minim, am gatit usor, potrivit anotimpului. Un fel de concediu la noi acasă. Doar că la noi accasă nu vine nimeni după noi atunci când ieșim la piscină sau la vizitat împrejurimile să dea cu aspiratorul si să adune diverse imprestiate peste tot.

Am lasat canapeaua din sufragerie desfacuta, am lasat copilul mic sa face ce vrea si sa manance diverse pe unde a vrut, sa se joace cu apa pe unde l-a apucat. Copilul mare a dormit pe unde i-a venit somnul, soțul pe unde a mai găsit loc. Ce să mai zic, haos general și relaxare totală.

Cum arată casa după o săptămână de acest fel? Nu vă mai povestesc că vă imaginiți și singuri sau știți și voi că doar ați trecut prin asta.

Am ieșit afară dimineața doar în parcul de la bloc care are ceva umbră, chiar răcoare la primele ore. Apoi fuga în casă la aerul condiționat care turuie mai ceva ca centrala in miezul iernii. E primul an de când stăm aici când aerul a mers așa de multe ore.

Seara nu se poate sta afară zilele astea. E prea cald, sunt țânțari, e prea enervant. Tot în casă ne găsim refugiu.

Ne răcorim cu pepene rece, cu ceai de mentă, cu apă minerală din belșug.

Azi am dat o fugă până la curte la părinți dar nu am rezistat nici acolo prea mult. Sufocant și acolo. În casă e răcoare dar nu e de stat cu doi copii care s-au distrat mai bine afară după ce au descoperit că se pot stropi in voie cu apă.

In milocul amiezii m-a apucat hărnicia. Am zis gata, nu se mai poate cu debandada asta. Am pus aspiratorul la treabă, am mobilizat familionul și am repus lucrurile in ordine. In două ore parcă eram cei de la emisiunile alea cu echipele de curatenie care scot casa la lumină. Doar simplul fapt că pui toti la papucii la locul lor (plimbati de bebe prin casa si lasati pe unde a simtit el), ca asezi jucariile prin colțurile lor și faci ordine pe biroul scolarului face sa arate totul diferit.

In sfarsit imi pot trage si eu sufletul. Minune mare. Muzica pe care eu mi-am ales-o, concert caffe,  cu toate protestele iubitorilor de muzica zgomotoasa, laptopul pe biroul ordonat si curat, copilul mare desenand de zor si copilul mic fugind de colo colo sau jucându-se linistit cu cate o mașinuță. Soțul e mereu cuminte așa că nu e de amintit.

Cam așa arată o oră la care visam de multă vreme și care iată că se intâmplă în sfârșit: ordine, liniste, mancare in frigider, rufe curate, nimic de dereticat si ridicat.

Parcă era musai să consemnez minunea asta. Cine știe cât va ține. Deja se aud niște mârâieli pe fundal.

Sper sa mai prind si maine cateva minute de relaxare. Luni facem iar bagaje (doar nu am mai facut de mult, de vreo doua saptamani asa) si ne pregatim de tabara in zone mai racoroase, la Miercurea Ciuc.

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: