Creativitatea – terapie pentru suflet

Cand eram mica, scolarita, orele de desen, pictura, lucru manual si altele asemenea nu imi dezvaluiau nimic special. Tin minte ca plansele de pictura mi le facea aproape intotdeauna tatal meu. De ce?  Pentru ca pur si simplu in viziunea adultilor de atunci noi faceam niste strambaturi care nu aveau nici o valoare si care nu meritau nici macar sa fie vazute, dar sa mai si primeasca  nota. Ani la rand am crezut ca nu sunt buna la acest capitol, ca menirea si bucuria mea este matematica si gandirea logica. Spontaneitatea si creativitatea s-au facut mici, mici de tot si s-au ascuns bine in cel mai mic si intunecat sertaras al inimii si trairii mele.

Am mai avut eu cateva zvacniri de a ma exprima si altfel decat prin cifre contabilicesti, am mai avut cate o revolta pe taramul creativitatii, m-am refugiat in tricotatul unui pulover dupa conceptie proprie. Pana cand s-au adunat cam multe pulovere iar aprecierile primite mi-au indestulat orgoliul de creator cu andrele. Am trecut apoi cu mai multa indrazneala pe taramul foarfecelor, tiparelor, materialelor textile si colorate, am pus in functiune masina de cusut cu data de nastere la inceputul secolului trecut. M-au slujit toate cu daruire si nadejde, mi-am creat haine si hainute, rochite cochete si indraznete, am mai creat si pentru altii cu mare drag una alta. Pana cand nici asta nu mi s-a mai parut atat de practic si spectaculos, munca mi s-a parut prea multa pentru ceva ce puteam cumpara, materialele de calitate s-au ascuns si nu au mai aparut, moda m-a depasit in imaginatie si bun gust.

Am pus si uneltele de croitorie in pod, am abandonat masina de cusut. Am mai facut cateva incercari cu goblenuri. Mi-au placut si astea, au fost pentru acea perioada a vietii mele exact ce aveam nevoie. Dar nu era de ajuns.

Anii au trecut, m-am facut mare, am devenit mama si mi-am imaginat ca joaca mea a luat sfarsit. Gata, de acum eram femeie serioasa cu responsabilitati, cu sot si copil, cu gospodarie. Ei, dar de unde. Joaca abia incepea. Cu adevarat joaca abia a inceput. Copilul a reusit sa ajunga acolo, la sertarasul acela ascuns in cel mai intunecat loc, sa traga de el, ca orice copil curios, sa il scoata la lumina, sa insire tot ce era acolo depozitat.

A scos astfel culorile (toate ale curcubeului plus combinatiile nenumarate obtinute). A scos Spontaneitatea, Inventivitatea, Indemanarea, Rabdarea, Bucuria. A risipit Teama, Nerabdarea, Incrancenarea.

Am cunoscut noi materiale de modelat, de taiat, de combinat. Am invatat  despre flori, despre fluturi, despre copaci, despre oameni si Creativitate. Zi dupa zi, experienta dupa experienta. Esecurile au fost trecute la capitolul reusite. Am invatat ca in arta nimic nu este gresit. Am invatat ca tot ce mi se spusese in copilarie era o minciuna. Ca adultii acelor timpuri nu stiau ca Perfectiunea nu exista.

De mai bine de doi ani traiesc intr-un adevarat Atelier de Creatie. Lumea mea, casa mea, toate au devenit propriul meu Atelier de Creatie. Un atelier in care oricine intra se molipseste de Veselie, de Culoare, de Spontaneitate si, mai ales, de Creativitate. Aici nimic nu este gresit. Copilul meu creeaza mici opere de arta cu nonsalanta unui mare pictor sau artist plastic. Petu-rile la noi devin cosulete, flori, animalute. Cutiile de carton devin casute, masini, fantani, blocuri.

154565_262490790546282_1267171074_n

Am inteles ca a fi creativ, a-ti exprima creativitatea, este o terapie. O terapie ce se aplica oamenilor bolnavi, oamenilor care cred ca numai au nimic de spus. Am aflat ca sunt oameni care si-au vindecat sufletul prin pictura, prin sculptura, prin colaj. Oameni care nu fusesera la un curs de arta in viata lor. O femeie povestea ca a luat pur si simplu o bucata de pamant umed din curtea casei si i-a dat forma. De atunci modeleaza in lut, organizeaza expozitii si ateliere, dar, mai ales, si-a vindecat sufletul de o trauma puternica din viata ei.

Pentru ca cercul sa fie rotund, sa se inchida, pentru ca limitele pe care vreau sa mi le depasesc si care au fost puse in copilarie se afla pe taramul picturii, in prezent urmez cursurile Scolii de Arta si incerc sa imi arat mie ca se poate. Incerc sa las deoparte gandirea logica, sa uit de Spiritul Critic, sa las pensula si culoarea sa vorbeasca pentru mine. Si sunt convinsa ca voi reusi.

Acest articol cuprinde idei ce imi tot dadeau tarcoale de o bucata de vreme, dar nu isi gaseau portita pe care sa iasa si sa se exprime. Datorita concursului BeCreativ au gasit ocazia sa dea buluc pe acea poarta. Dincolo de premiul pus in joc admir din suflet initiativa crearii acestor tricouri, am simtit bucuria celor ce au lucrat la ele din pozele de aici. Asa cum spuneam, din ce in ce mai multi oameni incearca sa isi depaseasca limitele prin Creativitate si Spontaneitate. Felicitari multe! Imi doresc un astfel tricou care sa poarte cu el atata energie pozitiva si creativa. 

La final va impartasesc una dintre picturile realizate de catre mine in acuarela, in care am simtit ca imi descatusez niste energii nu tocmai pozitive prin intermediul temei Apa- sursa vietii. De altfel tocmai am aflat dintr-o carte ca Apa este si un bun stimulent al Creativitatii. Este incredibil cum se leaga ideile.

Fotografie-1189 Fotografie-1192

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.