Cu trenul in copilarie

Era un baietel cu ochii negri deschisi larg catre lumea inconjuratoare. Era fascinat de tot ce era in jurul sau dar intrebari avea putine. In spatele ochilor negri si a genelor lungi se ascundea o cunoastere deplina a tot ce vedea. Intelegea fara intrebari. Tragea concluzii fara sa fi avut curiozitatea descoperirii.

Lumea intreaga era o jucarie pentru el. Nu ii trebuiau prea multe jucarioare pentru a-si trece ziua, pentru a cunoaste. Isi facea propriile jocuri din orice. Oricand si oriunde. O frunza era mai fascinanta decat cel mai sofisticat robot cu baterii. Doua bete puteau deveni jucarii universale, inchipuind din ele cai imaginari, trenulete cu vagoane, avioane plutitoare in aer si cate altele.

Totusi o fascinatie speciala avea pentru ceva. Il fascinau trenurile, il atrageau ca un magnet oriunde le vedea. Trenulete mecanice, trenulete din carton, trenuletele din carti, complexe trenulete electrice cu telecomanda manuite de copii in filme sau desene animate. In orice magazin intra, privirea ii era atrasa inevitabil de trenulete. A avut si el parte de cateva. Mai mici sau mai mari.

In incercarea ei de a-i face bucurie copilului drag, mama lui nu rata nici o speciala ocazie pentru a-i oferi un trenulet dupa puterile buzunarului si disponibilitatile pietii. S-a bucurat de primul trenulet albastru al Craiunului. A sarit in sus de bucurie la vederea unui trenulet mai mare, cu sine lungi, cu vagoane incarcate cu marfa. S-a alaturat repede prietenilor de poveste a-i lui Thomas. Un mic trenulet verde a mai poposit intre jucariile copilului.

O tristete venea insa, inevitabil, dupa cele cateva zile de bucurie. Atat din partea mamei cat si a copilului. Nici unul din aceste trenulete nu vroia sa functioneze mai mult de cateva zile. Bateriile se consumau repede. Un arc sarea, o sina crapa, vagoanele se strambau. Degeaba isi punea mama in functiune talentele ei de mester in a repara orice. Degeaba manuia cu pricepere surubelnite si suruburi. Nimic nu ajuta la resuscitarea jucariei.

Si cum sa nu fie trist copilul, cum sa nu se necajeasca mama cand ei stiau ca nimic nu le determina sa fie astfel. Baietelul cu ochi negri nu le atingea, nu le strica. Le privea doar fascinat atata timp cat ele se invarteau frumos pe sine. Apoi le parasea intr-un colt, asteptand sa se repare.

Copilul a crescut, a facut chiar si o plimbare cu trenul adevarat. Stiind ca sunt atat de sensibile jucariile -trenulet, nu si-a mai dorit sa aiba astfel de jucarii.

O vizita la un muzeu de trenulete, in care toate mergeau neinfricate pe sine, in care fiecare detaliu era frumos randuit la locul sau, l-a facut iarasi sa-si doreasca sa aiba si el asa minuni. Iar mama si-a pus in gand dorinta ca intr-o zi sa intalneasca acel trenulet special care sa nu se mai strice, care sa fie solid, sa se miste fara sa se opreasca, un adevarat tren in miniatura

Fotografie-1417

Si pentru ca o dorinta odata exprimata, dar, mai ales desenata in detaliu de catre copil, nu ramane neinplinita, a venit o zi in care oameni priceputi au facut posibila aceasta minune.

BigBoysToys au facut posibil ca, intr-o zi, in casa lor sa poposeasca trenuletul mult visat, adevaratul trenulet in miniatura, cu alimentare la priza, cu viteza de miscare reglabila, cu sine si tot ce ii mai trebuie pentru a implini visul unui copil si bucuria unei mame.

Trenulet electric Euro Special

Singurul ei regret era ca nu a descoperit mai demult acest fascinant magazin. De aceea impartaseste cu voi aceasta poveste. Pentru a alege modelul preferat de trenulet electric click aici. Spor in cautari, descoperiri, bucurie si veselie la joaca!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.