Harta bucuriei

Sunt zile în care imaginatia si joaca noastra ne poarta pe tarâmuri îndepartate, ne îmbie la povesti nescrise înca si zâmbetele ne însotesc de dimineata pâna seara.

O astfel de zi a fost astazi. Dupa o noapte foarte agitata si plina de nesomn, din cauza de ceva nasuc înfundat de pitic, dimineata ne-a prins dormind ca niste prunci, deci ratând startul gradinitei. Asa ca am declarat zi de joaca si creatie, cu pauza de mers la cursul de canto.

harta cadoului pentru mama

În sprijinul nostru a venit tema saptamânii în concursul  Vestitorii primaverii ce ne-a propus realizarea unei harti care sa indice drumul catre surpriza facuta mamei de ziua ei.

Harta am realizat-o repejor, dintr-o coala de hartie pe care am tinut-o la înmuiat în ceai si cafea. Poate as fi lasat-o mai mult, dar Dante era prea nerabdator sa deseneze harta asa ca am pus-o repede la uscat.

Fotografie-2747

Cu ocazia asta am mesterit si un cufar al comorii dintr-o cutie de carton. Demult tot vroiam sa facem cufarul asta. A iesit un cufar simpatic, chiar daca nu este de pirat.

Dar bucuria cea mai mare o reprezinta comoara, cadoul. Este vorba despre un medalion pe care  l-a modelat Dante aseara din pasta cernit. Sub ochii mei a luat nastere o creatie care ma intriga de când am vazut-o dar pe care m-am si grabit sa o port chiar azi. Pe mine m-a dus instant cu gândul la Picasso si Brâncusi.

Din câteva bucatele de pasta a realizat “o mama”. Un simbol al tuturor mamelor dar cu o declaratie speciala pentru mine. A reprezentat mâinile si sânii, parul blond, buzele rosii de mama cocheta si îngrijita. Cu ocazia asta am aflat ca sunt cea mai buna mama pentru ca fac cea mai buna mâncare, pentru ca pictez, pentru ca fac arta cu el, pentru ca stiu sa îl învat cum sa faca detaliile într-un desen si mai ales pentru ca sunt frumoasa (în ochii lui, fireste). 

O mama - medalion din cernit

Nu cred ca este bucurie mai mare decât sa asculti vorbele copilului tau care te vede asa cum ai visat o viata întreaga sa fii vazuta, care vorbeste cu sinceritate despre lucruri pe care poate ai uitat  sa le apreciezi chiar tu la tine. Încrederea în tine însati o ia grabita în sus, se rostogoleste si urca si tot urca pâna sus printre norii optimismului si sperantei. Sperantei ca eforturile nu îti sunt în zadar si ca meseria de mama primeste zilnic câte o mica retributie. Nu în bani ci în zâmbete, îmbratisari si pupici calzi si pretiosi ca nestematele. 

Irealia, astept pareri, impresii, sustinere în sprijinul celor afirmate :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.