Despre blogging cu mine însami

Am primit de ceva vreme un soi de leapsa de la Simona despre blogging si modul în care desfasor eu aceasta activitate care îmi place foarte mult. Spun “un soi de leapsa” pentru ca eu cred ca este mai degraba un schimb de opinii între noi, bloggerii, pentru a ne cunoaste si întelege mai bine unii pe altii.

Cum de multa vreme aveam si eu în plan sa scriu despre propriul meu stil si propria mea viziune, a venit momentul sa ma desfasor. Voi urma seria de întrebari, care au pornit de fapt de la Daniel apoi voi veni  cu completarile mele proprii si personale. Sa vedem ce iese :).

1. Cam câte bloguri cite?ti într-o saptamâna? Unde le gase?ti?

Nu as putea da un numar exact de bloguri citite saptamânal, dar, daca as face o medie, cred ca am în jur de 7 bloguri citite zilnic. Depinde însa de perioada din an în care ma aflu, de starea si cheful în care ma gasesc. Am zis medie, da? Sunt zile în care citesc bloguri cu duiumul. într-un ritm alert, si zile în care abia ajung sa citesc unul – doua bloguri.

2. Cum ?tie un blogger ca l-ai citit?

În general un blogger stie ca l-am citit pentru ca obisnuiesc sa las comentarii. Oricât de grabita as fi tot îmi rezerv doua trei minute sa las câteva impresii, pareri, aprecieri. Zic în general, pentru ca sunt si bloguri pe care le citesc cu mare drag dar care sunt foarte personale si e greu sa îmi gasesc cuvintele de a spune ceva. Din când în când însa o fac.

3. Daca tu comentezi la un blogger, te a?tep?i ca ?i bloggerul respectiv sa comenteze la tine?

Nu. Desi blogosfera functioneaza pe principiul reciprocitatii eu cred ca exista si o lege a compensatiei, ca si în viata reala de altfel. De exemplu am bloguri pe care comentez dar rar primesc un comentariu de acolo si am cititori bloggeri care ma citesc si rar ajung eu pe la ei sa comentez.

Dar se poate întâmpla ca un blogger caruia nu îi comentez sa lanseze o campanie, o idee, un proiect pe care eu sa le sustin, sa ma regasesc în ele si sa le promovez cu drag. Sau caruia îi comentez si nu îmi raspunde.

5. Ca sa încheiem mai optimist, cum i?i recompensezi comentatorii de pe blog?

În primul rând prin raspunsul pe care îl dau la comentarii. Foarte rar mi se întâmpla sa nu raspund unui comentariu.

Nu am nici timpul nici energia de a organiza concursuri cu premii dar promovez cu placere concursurile organizate de catre altii. E si acesta un mod de recompensa, nu?

Pentru ca s-a încheiat seria de întrebari acum vin cu observatiile mele proprii.

Am sa încep în primul rând cu FaceBook – reteaua de socializare care ne manânca timp dar ne si ajuta în promovarea articolelor si activitatii noastre. Eu am optat sa îmi structurez activitatea mea de acolo pe grupuri de interese. În felul acesta evit sa am o lista lunga de prieteni carora sa nu le mai dau de capat, ceea ce implicit duce si la evitarea de a primi notificari cu duiumul.

Îmi promovez articolele pe FB tot dupa structura grupului si a subiectului abordat. Daca scriu despre copii le promovez pe grupul care are ca si activitate educatia copiilor si tot asa. Desigur ca mai sunt si subiecte personale pe care mi-e drag sa le împartasesc si celor din grupurile din care fac parte.

Advertorialele nu le promovez pe grupuri ci pe pagina mea sau în timeline-ul meu. Doar daca scriu ceva ce mie mi se pare ca s-ar potrivi si structurii grupului respectiv atunci le promovez si acolo. Asa cred eu ca este firesc. Doar articolele din SuperBlog le-am promovat si pe anumite grupuri dar numai pe acelea pe care le-am considerat ca merita cu adevarat. În opinia mea, desigur. Care este subiectiva, stiu.

Nu voi vorbi despre motivele pentru care scriu advertoriale. Despre asta a curs multa “cerneala virtuala” si fiecare are propriile motive. La fel si eu.

Un alt aspect despre care vreau sa vorbesc este organizarea. Sunt perioade în care nu scriu foarte mult, perioade nu foarte active în sfera bloggingului, nu sunt nici concursuri, nici campanii, nici advertoriale de scris. Dar sunt si perioade, cum este cea de acum, foarte aglomerate si foarte active. Acestea îmi plac de fapt cel mai mult chiar daca ma simt stoarsa dupa o astfel de perioada.

De aceea este musai sa am o agenda în care sa îmi notez zilele, planificarile articolelor, termenele limita, concursurile la care m-am înscris si data la care se afiseaza rezultatele. Mai ales ca eu particip si cu copilul la diverse concursuri si activitati online. Agenda si calendarul îmi sunt de cel mai mare folos.

Dar, asa cum munca este importanta si ne mentine în forma, relaxarea îsi are rolul ei firesc si foarte important. Sunt zile în care pun “penita” jos, în care laptopul ramâne închis, în care joaca se muta în totalitate în real si în care uit cu totul de agitatia online-ului.

Va recomand sa aveti macar o astfel de zi pe saptamâna. Sau macar o jumatate de zi :).

Cine doreste si simte poate prelua aceasta idee de subiect. Face bine sa ne limpezim noua însine în primul rând modul în care bloggingul ne este prieten sau dusman. 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.