Pisica si acvariul

La început a fost dorinta. Dorinta copilului de a avea companie. Bine, el îsi dorea o fiinta umblatoare si cuvântatoare asemeni lui dar a zis ca se multumeste si cu o necuvântatoare.

Asa au aparut pestisorii. Nu multi, doar 5, dar lafaindu-se binemersi într-un acvariu destul de încapator. Va dau un leu daca ghiciti cât a durat entuziasmul copilului pentru noii lui prieteni în jurul carora a topait bucuros când i-a primit. Exact, probabil ca ati ghicit (lasati-mi numarul de cont sa va trimit leul 🙂 ). Doua zile a durat entuziasmul, doua zile i-a hranit fara sa uite, doua zile i-a urmarit, botezat si admirat. Apoi din ce în ce mai rar pentru ca în doua saptamâni sa declare ca nu sunt chiar asa de “energici” pestii astia, deci as putea sa îi dau altcuiva.

De dat nu i-am dat, încapatânându-ma sa îl mai stresez din când în când cu îîntrebarea: “ai dat mâncare la pestisor?”.

Da, le mai da când îsi aduce aminte, ma ajuta sa le schimb apa, se mai uita la ei.

Dar pentru ca îsi dorea pe cineva energic a venit Freya în casa si în viata noastra.

Ei, o pisica e cu totul altceva. Energie cât cuprinde, joaca la fel, ghidusii numai vorbim. Aaa, de hranit si curatat tot mami e responsabila, se întelege.

Dar partea interesanta acum vine. Cum se împaca ideea de pesti cu ideea de pisica?

I-a trebuit ceva vreme pâna sa îi descopere, pâna sa mai creasca si sa se poata catara la ei dar si când i-a descoperit… Îi urmareste cu privirea, da târcoale acvariului, se urca pe capac, ba chiar doarme acolo, deasupra lor la caldura becului ce îi lumineaza.

De ceva vreme a devenit mai îndrazneata: baga o labuta în apa,  chiar si boticul. Asteptam cu interes ziua când va pescui primul peste :). Desi eu cred ca nu vrea sa îi pescuiasca. Cred ca îi considera prietenii ei si se joaca cu ei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.