Bridget Jones’s baby
Cand am vazut primul film din serie (acum o suta de ani in 2001, in alta viata adica) povestile de dragoste se terminau in mintea mea cu un sarut si cu “au trait fericiti pana la adanci batraneti”.
Rar ma gandeam ce mai poate urma dupa acel sarut.
Daca ati vazut si partea a doua a seriei stiti deja ca si asta se termina tot cu un sarut, tot in coada de peste, tot cu promisiunea de a trai fericiti pana la adanci batraneti. Desi am vazut prima parte de vreo cinci ori, intre timp viata mea trecand de pragul sarutului si ajungand la casatorie, copii si toate cate vin la pachet cu asta, de a doua parte habar nu am avut pana acum cateva zile.
Astfel ca m-am dus la aceasta a treia parte la cinema un pic nedumerita.
Ei bine, cred ca partea asta s-ar fi putut numi “exista viata si dupa 40 de ani” sau “niciodata nu e prea tarziu”.
Am regasit o Bridget Jones mult imbatranita ( eu cred chiar ca au exagerat un pic cu naturaletea si lipsa machiajului, actrita aratand aproape peste 50) dar cu aceeasi pofta de viata si de nebunii, cu aceiasi autoironie ca si in prima parte. Actrita joaca cu naturalete scene precum lenevitul in pat in haine foaaarteee confortabile, bigudiuri in par, telecomanda si telefonul ratacite prin asternuturi si altele asemenea.
Ma bucur ca cei din jurul ei au fost pe aceeasi linie astfel incat nu a iesit din peisaj. Aproape toti prietenii ei au trecut de pragul sarutului, ajungand la familie, cariere, preocupari domestice. Aflam insa ca doar ghinionista Bridget este tot singura, cu un Fat Frumos casatorit cu alta (dar in principal cu jobul).
Incurcaturile se tin lant, femeia isi simte ceasul biologic ticaind si isi doreste si ea pe ultima suta de metri un copil. M-am regasit un pic in personaj chiar si atunci cand merge la medic si se pune mult acccentul pe varsta vis-a-vis de sarcina. Macar la mine nu a pomenit nimeni de geriatrie :)).
Nu e acelasi umor spumos ca in prima parte dar e un umor fin, subtil, sustinut de situatiile create. E un film de vazut, cu precizarea ca, daca esti trecut de 40, e mai bine sa nu te privesti in oglinda dupa aceea. Daca esti la 20 atunci uite-te cat vrei ca iti va face bine la moral. Nuuu, tu nu o sa ajungi la varsta asta matusalemica, sau daca vei ajunge sigur vei fi bifat toate punctele de pe lista ta cu “to do”.
De data asta totul se termina asa cum e de asteptat sa se intample si in viata, sarutul este urmat de rochie alba si inele, copilul e deja la locul lui, toata lumea e fericita si implinita.
Eu nu vreau sa-l vad. Mi se pare deprimant faptul ca nici macar in filme nu exista happy-end :)))
de data asta e cu happy end ul clasic, dar nu m ar mira sa urmeze divortul, reorientarea sexuala si alte nazdravanii :))) , ca acum numai stii ce inseamna de fapt happy end :)))
Nu am ajuns la cinema de nu mai stiu cand.
Tot zic sa imi fac timp si pentru mine, dar parca au intrat zilele in sac
eu am fost prima data la cinema in liceu si in urmatorii 20 de ani cred ca de cel mult 20 de ori. acum e aproape, e modern, e ieftin, e placut. am zis ca e pacat sa nu ne ducem. chiar si cu bebe mic. ma duc singura, ne ducem pe rand, dar tot vrem sa ne ducem. chiar daca multe filme sunt comerciale. sper sa ne facem un obicei si din a merge la teatru cand mai cresc piticii. cu dante vreau musai sa merg stagiunea asta.
Era cazul să se termine aşa. Că săraca de ea a cam pătimit… 😀
:)) cam asa ceva
Chiar ma uitam ieri pe listă să aleg ceva amuzant si lejer.
Bine că săraca BJ nu era romancă, poate filmul pierdea din ideea de comedie 🙂