Un weekend de martie: plantat copaci, incondeiat oua, teatru de magie

Ziua de vineri nu a inceput deloc bine, cu un Dante somnolent, cu o stare generala slabita. A mers la scoala la a doua ora dar nu a rezistat prea mult si s-a intors acasa. A dormit trei ore si s-a trezit mai vesel si dornic sa iasa afara la aer.

Intamplarea a facut ca in parcul in care am mers sa fie o actiune de plantare copaci si butasi de trandafiri, asa ca nu a stat nici el deoparte: a pus mana pe lopata, s-a alaturat copiilor si a facut si el ce a putut. Horia a zburdat vesel, incalzit de soarele neasteptat de prietenos.

Dupa amiaza aveam deja programat sa mergem la Sezatoarea de incondeiat oua de la Muzeul Etnografic Braila din cadrul Muzeului de Istorie al Brailei. Era un eveniment mult prea asteptat de catre noi pentru a-l rata. Cu o seara inainte Dante a vizionat filmulete, s-a documentat temeinic si era nerabdator sa treaca la lucru.

Asa ca ne-am echipat cum am putut, cu mic cu mare (astfel de momente sunt cele in care regret ca nu avem in garderoba noastra macar cate o camasa traditionala cusuta de mana, dupa toate canoanele) si am plecat toti trei la Muzeu. Am gasit forfota mare, oameni imbracati superb, aplecati asupra lucrului. Eu cu Horia in sistemul de purtare nu m-am putut implica prea mult, doar am privit si m-am bucurat de implicarea lui Dante. A fost indrumat pas cu pas si a trecut la treaba. Nu e lucru usor sa incondeiezi un ou, mai ales daca vrei sa respecti canoanele acestui obicei. A fost o seara frumoasa, cu o interesanta prezentare oferita de catre mesterul Adrian Micu, cu un recital sustinut de un grup de lautari autentici din Șuțești. Dante a fost curios, a pus intrebari, a ascultat cu atentie, a studiat si țambalul, a imbratisat cu mintea tot ce a vazut si trait.

Sambata ne-a gasit frematand de nerabdare pentru a merge la teatrul de Magie sustinut de magicianul Robert Tudor. Il vedeam adesea la televizor si m-a cucerit cu ludicitatea lui, cu felul copilaresc de a fi. Exact asa a fost si in spectacol: jucaus, autentic, placut. Am apreciat faptul ca a implicat copiii din sala la fiecare numar executat, ca nu a facut trucuri complicate pentru a arata el cat de priceput este, ba dimpotriva, i-a lasat pe copii sa isi arate istetimea. Mi-a placut ca nu s-a luat el in serios, ca a fost tot timpul un spectacol interactiv, asa cum trebuie sa fie un spectacol care sa capteze atentia copiilor. Ce zic eu copii, si noi adultii am devenit copii si ne-am implicat din plin in show. Am ras si m-am destins si m-am simtit din nou copil ( de fapt eu nu am avut parte in copilarie de astfel de intamplari si acum ma bucur cu toata fiinta sa le traiesc).

A fost un weekend care se poate incadra cu brio la capitolul educatie informală pentru copii, despre care ne vorbeste Oana Moraru intr-un articol despre invatamantul formal si informal:  După 6 ore de stat la școală, învățarea nu se oprește, doar ia aspectul informal al jocului, al comunicării cu familia, al cărții citite de mama, al filmului văzut și discutat împreună, al locurilor pe care le vizităm.