Copii crescuți în praf și printre chiștoace

Ne preocupăm să oferim copiilor noștri ce este mai bun. Alegem hăinuțe de firmă, dăm o grămadă de bani pe ele încă din primele zile. Îi ferim cât putem de microbi, îi ținem în casa curată și dezinfectată. Le dăm să bea apă îmbuteliată, fără nitriți și alți balauri. Cumpărăm mâncare bio, citim etichetele să nu aibă aditivi și coloranți, alegem cu atenție fiecare produs pe care îl punem în coș. Ne informăm zilnic să fim la curent cu noutățile privind creșterea micuților noștri. Cumpărăm reviste frumos colorate și visăm și noi la momentul când vor crește și vom păși alături de ei pe aleile parcului, când ne vom bucura alături de ei de frumoasele leagăne și tobogane și învârtitori. Că doar așa arată în pozele din reviste…

Iată că vine și primăvara și ajungeți bucuroși în parc. echipați cu lopățele și jucărele și mingiuțe. Iarba e verde, cerul albastru, soarele strălucește și totul pare frumos.

Până ajungi  cu copilul la locul de joacă în aer liber și nimic nu mai este ca în reviste. Leagănele sunt ca pe vremea când erai tu copil, poate unele un pic cosmetizate sau reparate. Dar piticul tău e mic și leagănele nu prea sunt potrivite pentru vârsta lui. Îl ajuți, îl urci tu, faci cumva încât să se bucure și el de ceea ce fac ceilalți copii. Obosește repede și se așează pe jos. Pentru că e la vârsta când tot ce vede ajunge întâi să fie gustat nu durează mult și începe să culeagă de prin jurul lui tot ce găsește.

Și găsește din plin. Cele mai multe sunt pietricelele mici cu care este pardosit locul de joacă. Apoi îi atrag atenția alte chestii mici. Predominante sunt mucurile de țigară. Multe. Peste tot pe unde te sucești dai de ele. Urmează la rând ambalajele de la gustări de tot felul, bețele de la înghețată, paharele de cafea. Gama însă e mult mai largă, mai colorată și cu atât mai atractivă pentru micul curios. Așa ajungi să spui de zeci de ori pe zi: nu pune mâna, nu băga în gură, e câh, aruncă aia imediat. Se duce pe apa sâmbetei ideea ta de a nu crește copilul cu interdicții și nu-uri.

Iar peste toate astea domnește nestingherit praful. Un praf dens, alb, abundent. Sub pietricelele acelea mici se ascunde o mare de praf. Pantofii copilului, hainele, jucăriile, leagănele, toboganele, toate sunt acoperite cu praf. Mai ales spre sfârșitul verii, când nu plouă zile și săptămâni întregi.

Ajungi să urăști și groapa cu nisip. Nu mai e nici o deosebire între praful general și nisipul de acolo. Copilul scurmă lejer peste tot. Îl bagi în casă pe sus și aterizați împreună direct sub duș.

Nu știu cine a avut inteligența să paveze locurile de joacă cu pietre dacă sub ele nu este un strat care să nu poată fi scurmat.

Te gândești unde să te duci cu copilul să fie și distractiv și curat și recreativ. Copiii mai mari se plictisesc pe bună dreptate de cele câteva leagăne care le-au rămas mici și de cele câteva tobogane ce capătă peste vară un strat gros de murdărie.

Așa ajungi să te uiți în ograda altora și să te întrebi cu ce sunt ei mai buni, de ce copiii lor se pot bucura de tot felul de minunății. Ce au ei în plus? Ajungi să își fie lehamite să te mai deplasezi până în locul ăla plin de praf și de capcane, fie el și la scara blocului.

Oare ne dorim cu adevărat schimbarea? Sau ne-am obișnuit pur și simplu așa?

Situația prezentată este prezentă în orașul meu dar este și cazul încă multor localități din țara noastră. O tristă realitate.

 

 

 

Versus:

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

6 thoughts on “Copii crescuți în praf și printre chiștoace

  • September 20, 2017 at 5:26 pm
    Permalink

    Mi se pare penibil cum unii români (majoritatea) nu au deloc simțul responsabilității și cum îi lasă inima să arunce pur și simplu toate mizeriile pe jos, ca și cum e ceva foarte normal. Îmi e silă de astfel de atitudini și mă uimesc în fiecare zi de asemenea comportamente. Poate în vreo 100 de ani vom reveni poporul de altă dată, cu bun simț și responsabil. Îmi e milă de țara asta atât de frumoasă…

    Reply
    • September 21, 2017 at 11:02 am
      Permalink

      Ne putem reveni mult mai repede cu o politica serioasa de educatie si de corecție. O campanie in intreaga țară, o uniune intre institutii (poliție, legislatie, administratie) si cred ca oamenii vor incepe sa constientizeze si sa schimbe obiceiurile. Altfel… e degeaba daca se face pe ici pe colo.

      Reply
  • September 20, 2017 at 6:05 pm
    Permalink

    Vai, ce faine sunt parcurile astea de la final! De ale noastre nu mai zic nimic… 🙁

    Reply
    • September 21, 2017 at 11:01 am
      Permalink

      Da, sunt tare frumoase si interactive mai ales. Sunt multe astfel de exemple. La noi s-a ramas la acelasi tipar. Sunt cateva locuri din țară unde s-au construit altfel de locuri de joacă, dar sunt puține si departe de ce e prin alte țări.

      Reply
  • September 24, 2017 at 7:16 pm
    Permalink

    Ai scris așa de real!
    Schimbând unghiul din care văd lumea, o percep deja prin ochi de copil. Clar, nu vreau să-l feresc și de aerul poluat de mașini că n-am cum dar sincer, dacă am avea infrastructură aș face tot posibilul să mă setez în așa fel încât să mă mut undeva la țară. Să se joace cum mă jucam eu, săsimtă bucuria copilăriei mele, să fiu si eu copilă odată cu el.

    Eu nu percep încă felul în care mî voi obisnui la groapa cu nisip și la leagănele murdare ori rupte pe care nici noi, românii nu le știm întreține, îngriji.

    Ce să mai spui când vezi că-și lasă copiii nesupravegheați pe aparatele pt sport adulți în parc sau că pe un leagăn din plastic pt bebeluși se pune mama de 88 kile… Suntem așa, aiurea, de la autorități pan la cetățeni și tocmai pentru adevărul ăsta mă voi întreba de ce nu am plecat.

    Pentru mine n-aș mai pleca. Pentru copil.

    Reply
    • September 25, 2017 at 10:15 am
      Permalink

      ai rezumat perfect: suntem aşa aiurea cu toţii….

      Reply

Leave a Reply to Vavaly Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: