Crăciunul copiilor organizat de către oameni cu suflet mare

Le citim copiilor noștri povești de Crăciun, povești despre copii sărmani, despre copii fără copilărie, povești despre a fi mai bun și despre a dărui. De multe ori ne imaginăm că acei copii au existat odată, în trecut, că au rămas doar personaje de cărți și că în zilele noastre lucrurile stau cu totul altfel.

Cu greu ne închipuim  că nu departe de noi, în satele și cătunele țării, sunt copii parcă părăsiți de lume, copii aflați în situații limită.

Se vorbește mult despre drepturile copiilor, părinții se frământă să găsească cea mai bună cale de a-și crește și educa copiii, se vorbește despre parenting și creșterea copiilor cu blândețe, despre dragoste necondiționată sau despre limitele în educația celor mici.

Mă învârt printre astfel de informații zi de zi, fac parte din acest grup de părinți preocupați de viitorul copiilor lor, conștienți fiind că acești copii reprezintă viitorul țării noastre.

Dar există și un număr impresionant de copii pentru care Crăciunul reprezintă doar o altă zi tristă din an, pentru care Moș Crăciun nu vine cu cadouri sau bucurii.

Pentru un grup de astfel de copii, pe 17 și 18 decembrie 2017, au avut loc în incinta Retaurantului Butterflay din Brăila, două evenimente speciale.

Este vorba despre copiii din Asociația Down Braila Botez Vlad Sergiu și copiii cu autism de la SOS Autism Braila precum și de un grup de copii sărmani din Școala Generală Valea Cânepii și Școala Generală Unirea.

Inițiativa de a face o sărbătoare pentru acești copii a fost a Alinei Irașcu și a Cătălinei Dobrev, două mămici sufletiste și cu mare dorință de a face bine în jurul lor.

Copiii au fost însoțiți de profesori, alături de ei s-a aflat și doamna viceprimar din Valea Cânepii, Sica Dârjan, doamna profesoară Aura Popescu.

Copiii au primit daruri și jucării, s-au bucurat de spectacol, de teatru de păpuși și de o atmosferă cum nu au mai văzut în viața lor,  au avut parte de o petrecere adevărată, cu muzică, cu dans și baloane.  Nu e de mirare că mulți dintre ei nu mai vroiau să plece acasă, că vroiau să rămână acolo unde era cald și bine, unde erau înconjurați de oameni inimoși și  de cuvinte frumoase.

Au fost invitați copii din familii defavorizate, copii abandonați și chinuiți, chiar bătuți de părinți sau de rude, puși să muncească și pedepsiți absurd dacă nu își îndeplinesc corvezile peste puterea vârstei lor, copii pentru care încălțămintea și hainele groase sunt un lux. Acești copii nu știau nici ce produse se aflau pe farfuriile de pe mese, pentru ei pâinea goală fiind un aliment de bază. S-au bucurat de fiecare lucru mărunt pe care l-au primit, ei primind poate ceva bun o dată pe an în timp ce copiii noștri primesc câte ceva ce îi bucură în fiecare zi.

Au fost multe mame singure, abandonate de către soții lor când aceștia au aflat că trebuie să aibă de-a face cu un copil bolnav.

Chiar și cei care zâmbesc rar sau deloc (cum este cazul unei micuțe despre care dascălii spuneau că nu zâmbește niciodată) s-au distrat și au uitat pentru o vreme de toate nevoile și grijile lor, fiind cu adevărat copii, așa cum ar trebui să fie la vârsta pe care o au.

Oamenii au contribuit cu ce au putut, în jurul acestui eveniment s-au strâns oameni modești, oameni care au donat hăinuțe, sume de bani după puterile lor, mămici care au dat o mână de ajutor la organizare. Indiferent de contribuția fiecăruia, împreună au reușit să aducă bucurie unor copii greu încercați de soartă. Puterea comunității, voința părinților ce își privesc copiii și se bucură că au ce le oferi zi de zi, fac ca astfel de evenimente să conteze și să se întâmple.

Cred însă că astfel de acțiuni reprezintă și un mod de conștientizare a noastră, a tuturor, că situația acestor copii este disperată, că ei nu sunt doar niște subiecte de presă pentru știrile de la ora 5 sau pentru orele de maximă audiență din emisiunile tv, ci se află chiar lângă noi, în sate uitate de autorități, în comunități unde sărăcia este la ea acasă. Nu ai cum să rămâi indiferent la soarta acestor copii, nu ai cum să nu te întrebi ce poți face mai mult, nu ai cum să nu te gândești la suferința lor din fiecare zi, suferință care a devenit o normalitate pentru ei, uitând cu totul ce înseamnă un zâmbet sau o bucurie.

E greu de spus ce putem face noi mai mult fără implicarea autorităților, fără o înțelegere a faptului că și acești copii reprezintă parte din viitorul acestei țări și că e de datoria tuturor ca ei să aibă o șansă, indiferent de părinții lor sau de condițiile sociale vitrege în care cresc.

Ceea ce este însă sigur e faptul că acești copii au trăit cu toată emoția evenimentul, că mulți dintre ei au spus că aceasta a fost cea mai fericită zi din viața lor.

Mămicile ce au organizat această petrecere au primit îmbrățișări sincere și spontane de la micuți, toată această emoție fiind răsplata deplină a eforturilor depuse.  Emoția a rămas însă în gândurile celor implicați ce își doresc să facă mai mult pentru copii, sperând ca tot mai mulți oameni să organizeze astfel de evenimente nu doar cu ocazia Crăciunului, sperând ca tot mai mulți oameni să afle despre acești copii și despre alții aflați în situații asemănătoare.