Un zâmbet, un gest, prietenie, copilărie – Crăciun

Anul ce trece am înțeles, mai mult ca niciodată, că sărbătoarea Crăciunului nu e doar despre cozonaci (deși într-un avânt gospodăresc i-am făcut și pe ei cu mare drag), nu e despre sarmale și bucate multe. Am înțeles încă o dată că nu e nici despre cozile la supermarket sau despre goana după cadouri, cum ne prezintă într-un iureș televiziunile (deși nu mă mai uit de peste o săptămână la tv știu care e șablonul în perioada asta).

Anul ăsta Crăciunul a început mult mai devreme, cam prin noiembrie așa, când am început eu să fiu cu ochii pe ofertele de cărți și cu atenția pe magazinele online de jucării.

Nu am fost doar eu atentă la jucării ci mi-am implicat și copilul care a fost foarte bucuros să aleagă daruri pentru fratele lui. Înțelegerea a fost să aleagă un dar și pentru noi, părinții, cam de pe la începutul anului chiar. Dar între timp s-a luat cu treburile lui importante de copil și a cam uitat. A ales însă cu mare bucurie un dar pentru un băiețel sărman de la țară și a dăruit la fel de generos unor colegi de clasă nu știu ce năzdrăvănii pe care el le avea și ei și le doreau.

Am înțeles că sărbătoarea Crăciunului nu este nici despre casa dereticată, curată bec, cu covoare frecate și podele strălucitoare, mai ales când doi copii au grijă să instaleze haosul ori  de câte ori ochii vigilenți ai mamei îi scapă din vedere. Vă spun eu, la trei camere e aproape un joc de-a v-ați ascunsa să știi mereu pe unde sunt și ce fac năzdrăvanii tăi. Anul ăsta e doar cald și bine în casă iar restul mă fac că nu văd și mai ales simt că nu mă mai deranjează ca altă dată.

În schimb Crăciunul ăsta este despre a ne bucura mai mult unii de alții, despre a conștientiza că suntem norocoși să avem ceea ce avem, fără să ne mai gândim la ce nu avem, știind că alții chiar nu  au nimic, este despre a râde în hohote și a ne îmbrățișa mai des.

O poveste ascultată seara, un urs mare de pluș plimbat prin toată casa, o carte cu poze colorate în care copiii văd lumi fantastice, pasta de ras a lui tati presărată pe clanțele de la uși în chip de zăpadă, decorațiunile de brad răsfirate prin toată casa în lipsa unui brad care să le unească, micii brăduți confecționați de către noi, pisicile care ne torc la picioare sau în brațe, gândul la niște filme de văzut împreună, speranța că poate ne vom vedea cu cei dragi (bunici, unchi, mătuși, veri, fini – de aproape sau de departe), bucuria că suntem cu toții sănătoși, diminețile cu chiote de veselie ale copiilor și mormăieli de ”aș mai dormi un pic” ale adulților, oamenii minunați pe care i-am întâlnit anul ce se încheie, în real sau virtual, muzica ce ne încântă urechile, aroma cafelei cu scorțișoară băută în doi sunt tot atâtea frânturi de magie și de sărbătoare, atâtea boabe mici de fericire care se reunesc într-un singur cuvânt: FAMILIE.

Da, acest Crăciun este despre familie, despre a fi împreună și a simți asta.

Vă doresc să aveți parte și voi de mici bucurii care vi se potrivesc, să le simțiți, să vi le așterneți în gând și să le primiți ca pe niște daruri de Crăciun! Pentru că, după cum spunea o vorbă citită de curând pe internet, nu Crăciunul trebuie să fie fericit ci oamenii e bine să fie fericiți.

Așadar, de Crăciun, fiți fericiți!