Eleganța – Kathleen Tessaro

Eleganța este privilegiul vârstei. Între copilărie, tinerețe, maturitate și bătrânețe nu există o anumită zi de naștere care să o facă pe o femeie să se simtă că ar trece de la una la alta. Ea își păstrează în general tinerețea în măsura în care își păstrează aceleași interese precum cei  tineri.

Este mult mai bine să fim împăcate cu noi înșine fără să regretăm în zadar după o viață plină de răsplata eforturilor anterioare și a bucuriilor pe care în sfârșit avem posibilitatea să le dăm mai departe și altora decât să ne îmbufnăm ca niște fetițe, când suntem deja mult prea în vârstă pentru a juca acest rol infantil.

Eleganța poate fi obținută numai cu prețul a numeroase greșeli, dar cel mai bine e să-ți amintești cu mult umor. Iar în final, tocmai în clipele când ne uităm complet pe noi înșine, suntem cele mai frumoase.

 

Este concluzia la care a ajuns nu doar personajul feminin din carte ci și concluzia la care am ajuns și eu, dupa 40 de ani și doi copii.

Cartea descrie drumul unei femei de 30 de ani de la banalitate la acceptare și eleganță.

Contrar așteptărilor de la început, personajul nu se transformă ca în telenovele sau în basme din rățușca cea urâtă într-o prințesa. Ce mi-a plăcut în carte este că nu apare nici măcar un prinț care să o facă pe femeie fericită sau împlinită. Cartea este despre drumul către tine însăți, despre învățarea de a trăi în primul rând tu cu tine și a te accepta așa cum ești pentru a putea apoi să îți construiești viața așa cum simți, pentru a putea dărui și a simți fericirea pornind dinspre tine înspre ceilalți.

Nu este o carte despre femei puternice și cine știe ce drame sufletești. Este despre fiecare dintre noi până la urmă. M-am recunoscut în multe pasaje din carte, am râs până la lacrimi, așa cum nu am mai râs de multă vreme, de situațiile comice în care se află personajul. Dorind să arate bine pentru un interviu testează o cremă autobronzantă fără a respecta instrucțiunile de folosire. Cam cum fac și eu uneori. Rezultatul a fost o piele în dungi portocalii și niște palme imposibil de arătat lumii.

Louise se ghidează după o broșură despre eleganță pe care a găsit-o într-un anticariat și care devine un fel de Biblie pentru ea atunci când se află într-o anume situație. Fiecare capitol începe cu câte o îndrumare scrisă de către Genevieve Antoine Dariaux despre cum să te îmbraci la teatru, în casă, la restaurant, despre bijuterii sau cum să faci cumpărături de haine.

De fapt broșura respectivă a fost găsită chiar de către autoare și datorită ei s-a născut acest roman. Am găsit întreaga poveste pe site-ul autoarei și mi-a plăcut foarte mult.

Este abordată  și problema dietelor, a obsesiei pentru cum arăți și cum ar trebui să te simți, despre frustrările care vin odată cu dietele autoimpuse sau impuse de societate și modă.

Recomandările din broșură vorbesc despre echilibru și acceptare:

Dumnezeu te-a creat așa cum ești și nu are rost să lupți împottriva naturii într-o asemenea măsură încât să-ți îndepărtezi familia și prietenii cu reguli nesfârșite și impuneri în legătură cu ce poți sau nu să mănânci.  Suplețea înseamnă, fără îndoială, eleganță, dar obsesia nevrotică de sine NU.

Eleganța este cartea de debut a autoarei dar pe mine m-a cucerit așa  că voi căuta și celelalte cărți: