Restaurantele viitorului sunt la un soft distanță

E greu să intri în voia clentilor nu e așa? Din fericire au apus vremurile când lucrurile se petreceau ca în filmulețul acesta. Au apus vremurile în care chelnerul venea mai mult mort decât viu, pardon, mai mult beat decât treaz, vremurile când restaurantele făceau mâncare din te miri ce și meniul cuprindea doar câteva preparate. De fapt eu nu prea știu cum era pe atunci că nu mergeam la restaurant dar pot spune că am simțit evoluția din ultimii 20 de ani pentru că am ieșit mai mult în lume.

Dar haideți să facem un exercițiu de imaginație și să ne punem împreună în diferite roluri ale acestei simbioze pe care o reprezintă un restaurant, pornind de la patron, bucătar, chelner, client.

Intră clienții în restaurant: o mamă, un tată și doi copii. O familie frumoasă, ruptă de oboseală și de foame și dornică să mai schimbe bucătăria de acasă cu un loc mai liber, nou, în care să facă și copiii altceva decât să îi bată la cap. Oare ce să aleagă? Păi niște paste și un piure de cartofi cu friptură.  E ceva ce recunosc și copiii, se face repede, potolește foamea. A, să nu uităm că cel mare nu are voie cu sare. Deci piure fără sare și să nu uităm că nici ciupercile nu le plac. Un vin, un suc, o prăjitură la desert și cam atât. Într-o oră jumătate ar trebui să fie deja sătuli și plecați de acolo.

Vine chelnerul: Bună seara, ce doriți? Sigur, sigur, notez, am înțeles: fără sare, fără ciuperci. Transmit.  Minunat, ați făcut cele mai bune alegeri.

Bucătarul preia comanda: aoleu, iar paste? Doar ce am fiert o porție. Chelnerul mi-a adus 7 comenzi odată, nici nu stiu cum să mă mai împart.  Nu știu ce paste a cumpărat patronul că astea nu fierb deloc. Asta e, or să aștepte. Offf, iar am ratat și le-am fiert prea mult. Trebuie să le fac din nou. Nici sosul nu a ieșit cum am învățat la școala de bucătari. Dacă tot au așteptat pentru paste pot să mai aștepte și pentru sosul meu perfect. Vaii, am uitat de friptură! Asta e, o să o dau mai în sânge că nu prea mai e timp, deja cred că au așteptat destul. Sper doar să fie doi îndrăgostiți  și să se privească în ochi, să uite de mâncare.

Patronul: Super! Restaurantul este plin. Am dat lovitura în seara asta. Chiar a avut efect invitația aia pe FaceBook și tot tamtam-ul pe care l-am făcut despre seara asta specială. Doar copiii ăia daca s-ar mai potoli și nu ar mai alerga bezmetici prin restaurant că îmi strică atmosfera romantică. Și părinții lor nici nu-i bagă în seamă, zici că nu-s ai lor. Nu mai există educație în ziua de azi. Cred că o sa le zic vreo două dacă nu se potolesc.

Chelnerul: ce oare face bucătarul ăla de nu mai termină odată comanda? Ăștia au început să mă bată la cap.

Părinții devin impacientați, chelnerul e nevoit să își ceară scuze, copiii sunt gata să răstoarne mesele și să gonească clienții, patronul trimite vorbă că desertul e din partea casei.

După mai bine de o oră în sfârșit vine comanda. Din nefericire pastele au ciuperci, piureul are sare, copilul cel mare e nervos și face tărăboi, părinții mai au puțin și bat pe cineva, copiii sunt obosiți, afară s-a înoptat. Degeaba luminează luna așa frumos, degeaba cântă orchestra așa de suav. În mica lor familie e ditamai războiul și nu pare să se potolească nici măcar la desert. Ce e drept măcar desertul arată spectaculos, e delicios si ține și de foame. Noroc că mama a fost pe fază și a ales un cheesecake cu fructe și ăsta pentru copii poate ține loc și de cină.

Situația de mai sus este prezentarea unei întâmplări reale, trăite de noi în familie, poate un pic dramatizată în ceea ce privește celelalte personaje. Dar în familia mea exact dramă a fost, căci așa e cu copiii: fiecare zi e o mică bătălie.

Dar să ne imaginăm acum un altfel de scenariu:

Clientul se așează la masă. Ospătarul vine, și preia comanda dar nu pe o foaie de hârtie cu mintea la cine știe ce. Bifează totul pe o tabletă, cu detalii, cantități, particularități.

Bucătăria primește comanda în  același timp în care ospătarul preia comanda, cu toate detaliile și particularitățile. Dacă un ingredient sau preparat nu este disponibil clientul află instant și poate schimba pe loc.  În timp foarte scurt clientul primește exact ce a cerut, fără erori, fără cereri de scuze, fără desert din partea casei în chip de spălat pe mâini din partea patronului.

Din fericire ni s-a întâmplat și al doilea scenariu și am fost foarte mulțumiți.

Dar oare ce face diferența între cele două situații?

Cu siguranță este vorba despre noua solutie software de marcaj mobil POS restaurant. Iata 4 avantaje ale acestui sistem:

1. Reducerea cu pana la 60% a timpului de preluare a comenzilor

2. Coordonati eficient sectiile unitatii si comunicarea dintre acestea

3. Personalizati rapid comenzile clientilor

4. Va cresteti profitul

Dacă patronul din prima situație ar fi  aflat despre Experssoft Technology, care furnizeaza un soft de vanzare rapid pentru POS, un program de gestiune precis, un sistem de raportare performant si personalizat lucrurile ar fi stat mult mai bine. Mie mi se pare esențial ca, atunci când clienți sunt copii, să se țină cont de acest lucru atât la recomandarea preparatelor (să nu fie iuți, sărate, cu gusturi puternice), precum și la timpul de preparare. Dacă există o comunicare instantă cu bucătăria acest lucru se poate întâmpla natural, fără efort și timp pierdut.

Într-o epocă în care totul este computerizat, în care timpul parcă se grăbește, soluțiile softwer sunt salvatoare în orice domeniu. Nu doar pentru servire se poate folosi tehnologia ci și pentru gestiune stocuri. Iată câteva dintre  beneficii:

  1. este o aplicație ușor de utilizat
  2. administrează inventarul
  3. administrează stocurile care sunt actualizate automat
  4. te ajută să controlezi în siguranță fluxul produselor.

În acest fel toate părțile implicate au de câștigat: clientul nu se mai trezește că vine ospătarul după zece minute să îi spună că nu mai au la bucătărie un anume produs, patronul are mai ușor evidența intrărilor și ieșirilor din gestiune, bucătarul află la timp ce produse au un termen de garanție aproape de limită, află ce produse îi trebuie pentru anumite meniuri și ar fi cazul să fie achiziționate.

Restaurantele inteligente devin tot mai mult o realitate a zilelor noastre și nu e o misiune imposibilă ca situații ca cele trăite de mine și familia să rămână doar amintiri, așa cum au rămas cele din sceneta cu care am deschis articolul.

Voi ce experiențe inedite ați avut la restaurant?

Cum vi se par soluțiile inteligente pentru restaurantul viitorului?

 

Super Blog 2018 proba 9.

 

 

 

2 thoughts on “Restaurantele viitorului sunt la un soft distanță

  • October 26, 2018 at 8:10 am
    Permalink

    Buna Valy,

    Iti multumim pentru interesul acordat probei noastre si iti dorim mult succes, atat in cadrul competitiei Superblog cat si in tot ceea ce intreprinzi!

    Cu ganduri bune,

    Echipa Expressoft.

    Reply
    • October 26, 2018 at 8:28 am
      Permalink

      Multumesc si eu pentru ocazia oferita de a povesti eventurile la restaurant dar si de a ma documenta despre viitorul horeca.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.