Eu am acceptat inca de la inceput, după ce l-am avut pe Horia, că va fi o perioada in care nu voi mai avea timp pentru mine, pentru activitatile care imi placeau. Asa ca am pus toate materialele bine, dorintele in cui si m-am concentrat pe ce era de facut cu provocarile pe care mi le puneau in față doi copii. Acum, incet incet, imi recuceresc si eu timpul, pasiunile, propria persoana.
Am mai invatat si ca timpul e cum ni-l facem, asa din crâmpeie. Nu e musai sa facem fapte de glorie dar o ora furata pentru noi, ora in care sa stim sigur ce vrem sa facem si ce ne dorim de la ea, conteaza mult pentru moralul nostru. ca sa am o duminica libera pentru pictat sau mesterit cercei, trag tare sambata sa am mancare gatita, casa curata, toata lumea sa-si vada de ale lor iar eu sa imi vadde ale mele. organizarea conteaza mult. ca daca eu ma trezesc si zic ca am chef sa fac doar ce mi place iar in casa e haos nici eu nu voi putea face ce-mi place.
Cat despre varsta… sunt tot mai convinsa ca anii astia au un potential foarte mare si depinde de noi sa il valorificam.

Ai evoluat frumos!
Sa fim sanatoase si sa ne crestem copiii frumos

Hug

Multumesc mult pentru apreciere! E un articol muncit si simtit si de care simt ca au nevoie multi oameni.
Chiar ti-as fi recunoscatoare daca l-ai distribui si tu, sa fie de folos la cat mai multi. E nevoie sa constientizam ca viata e data pentru a fi traita, nu pentru a astepta sfarsitul.

Viața ne învață și ne ghidează. Dacă avem ochii și mintea deschise o putem trăi la adevărata ei valoare, frumusețe și intensitate :).

De cand am blogul mi am dat seama ca fiecare dintre noi poate aduce inspiratie, schimbare si frumusete in jurul lui. Iar asta este ceea ce ma motiveaza sa fac toate cate le fac.
Rozul acela va deveni un arămiu, sper eu :).

Mă bucur foarte mult daca am adus inspiratie si motivatie prin ceea ce am scris. Exemplul personal mi se pare mai puternic decat orice statistica publicata prin reviste sau mai stiu eu ce. si mai ales exemplul venit de la oameni obisnuiti, ca noi, nu de la vreo vedetă.
Multumesc de aprecieri! Asta e un motiv in plus sa continui.

Cand am nascut al doilea copiil imi tot faceam calcule in minte ca atunci cand el va avea nu stiu cat eu voi avea nu stiu cat si mereu ma lua cu ameteala. Acum, in urma constientizarii a ceea ce am scris, nu mai vad deloc asa lucrurile. Iar tu, iată , imi confirmi ca voi putea bate potecile alaturi de copiii mei chiar daca ei vor avea 20 si eu 60. yuhuu!
Multumesc de urari! Multi ani tineri inainte si tie!