Mersul la psiholog inseamna normalitate

Viața din ziua de azi e atât de solicitantă că, de multe ori, avem senzația că nu mai apucăm să ne tragem sufletul. Parcă cu greu ne rupem din ritmul ăsta alert pentru a respira, pentru a ne întreba noi pe noi încotro fugim, pentru a ne întreba dacă suntem bine și daca mai suntem noi, cei care ne știm.

Una din soluții este să te apuci să faci activități practice, activități recreative, cum ar fi handmade, pictură, croșetat, cusut, orice. Eu simt că acel timp pe care îl petrec astfel este un timp câștigat, este un timp pentru mine, este meditația mea interioară care mă ajută să îmi potolesc bătăile inimii, ritmul alert al gândurilor și al respirației.

Dar la fel de mult avem nevoie să fim ascultați, să fim validați, să fim înțeleși și, la nevoie, să primim îndrumare și ajutor atunci când simțim că am rătăcit cărarea. Fie că vorbim de noi ca indivizi, fie că vorbim de noi ca și parteneri de cuplu, parteneri de afaceri sau părinți, indiferent de rolurile noastre pe care le jucăm pe plan social, azi, mai mult ca oricând parcă, simțim nevoia unei îndrumări sigure, a unui loc în care să simțim că orice am spune sau am gândi nu va fi judecat, nu va fi reinterpretat.

Unul din aceste locuri este chiar cabinetul psihologului. Cumva este un paradox că, într-o epocă a informației, într-un timp în care vin către noi din toate sursele sute de idei, de multe ori parcă nu știm ce drum să alegem pentru a face bine ceea ce facem.

Eu am o vorbă care de fapt a devenit un sfat pe care îl dau oamenilor ce mă întreabă ce să aleagă din mulțimea de soluții pe care sunt tentați să le încerce: alege o cale și urmeaz-o pe aceea. Mi se pare mult mai sigur așa. Să mă explic: atunci când întrebi o prietenă cum ar fi mai bine să acționezi într-o anumită problemă prietena ta îți va răspunde prin prisma propriei experiențe și a propriei alegeri. Daca întrebi trei prietene te alegi cu trei soluții (cel mai probabil diferite) care cu siguranță mai tare te încurcă decât te descurcă.

Ce te poate descurca cu adevărat ar fi o vizită la un cabinet psihologic, unde, în urma unei ședințe de evaluare psihologica adulti, poți primi sprijinul de care ai nevoie și vei avea astfel un fir după care să te ghidezi în hățișul propriei tale vieți și al propriilor tale trăiri.

Așa cum, atunci când ne doare fizic ceva, alegem să mergem la medic, tot așa cred că ar trebui să mergem la psiholog când ceva începe să scârțâie în ceea ce privește relațiile cu cei din jur, relația cu noi înșine, situațiile de viață în care ne trezim poate nepregătiți să le facem față.

Normalitatea înseamnă și acceptarea faptului că nu totul e perfect, că nu totul merge strună, că nu reușim să facem față singuri tuturor provocărilor și că e mult mai sănătos să cerem ajutorul decât să repetăm la infinit aceleași greșeli care ne duc în aceleași situații nedorite.