Despre achiziții, eșecuri și reușite în bucătărie și nu numai

Fiecare zi e ca un cadou în care nu știi niciodată ce se ascunde. Chiar dacă am în minte cam ce aș avea de făcut în ziua respectivă, nu știu niciodată ce îmi rezervă cu adevărat. Am învățat însă de ceva vreme să mă bucur de schimbări, să nu mai țin de planuri, să iau lucrurile așa cum vin și să acționez în loc să mă revolt că nu iese cum mi-am propus.

Ce am mai făcut săptămâna asta? Pe scurt ar fi: m-am întors în bucătărie.  Pe lung a însemnat achiziții, experimente, căutări, documentări.

Pentru că vremea s-a răcit strașnic și s-a pornit un vânt serios, m-am mai adunat și eu pe acasă și mi s-a făcut dor de mâncare caldă, de aluat dospit, de cuptor încins.

Aparatura electrica pentru bucatarie din sh

Așa că am fost mai atentă la aparatura de bucătărie decât la altceva atunci când am mers în sh-ul de la care mai cumpărăm una alta când avem nevoie. Pentru că locuim într-o zonă în care oamenii vin și pleacă, militari din toată lumea locuiesc temporar aici, multe din lucrurile care nu le mai fac trebuință sau pe care nu le pot lua cu ei ajung la donații iar apoi la magazinul care le vinde către cei ce au nevoie, la niște prețuri foarte foarte mici.

Astfel că am devenit fericita posesoare a unei mașini de pâine, a unui fierbător de apă și a unui crock pot.

Fericită am fost atunci când le-am achiziționat, că după aceea fericirea mea s-a cam pleoștit pe măsură ce am avut parte de eșec după eșec.

Masina de paine si painea obtinuta plus niste ”scapari” ale mele

Mai întâi a fost mașina de pâine. După ce am cercetat pe internet și am găsit cartea tehnică a acestui tip, m-am pornit la făcut pâine. Am cântărit, măsurat, respectat rețetă și dat on la mașină. 4 ore o pâine. Bine, fie, așteptăm patru ore dacă așa trebuie. Dar așteptarea nu ne-a fost răsplătită cu pâinea pufoasă și gustoasă pe care o speram ci cu o dubioasă turtă maronie. Ca pentru prima dată ne-am bucurat și de ea, de aroma ei și de miezul moale.

După alte trei încercări și tot atâtea rețete și tipuri de făină încercate am decis că e cazul să ne mai documentăm. Bine, mai contribui și eu la eșecuri, că nu mașina e musai de vină.

Într-o seară am pus-o să facă pâine cu programare prealabilă. Doar că am uitat să pun și paleta de frământat. Când ne-am trezit dimineață era un miros apetinsant de pâine. Dar în cuvă era doar o turtă minusculă scăldată în făină.

Punctul culminant a fost când am vrut să fac o pâine dulce cu banană și nu am fost atentă că acolo scria Teaspoon și nu Tablespoon. Astfel că am adăugat o lingură jumătate de drojdie în loc de o linguriță jumătate. Aluatul a luat-o razna, a dat pe lângă, s-a umplut casa de fum și miros. Am scos degrabă mașinăria din priză, am turnat aluatul într-un vas de yena și l-am dat la cuptor. Nu eram încă pregătită să renunț. Sigur că a ieșit o altă turtă cu gust de drojdie.

Deocamdată am pus mașina pe hold. Până îmi mai vine cheful de experimente.

Vinete și tocana de legume – ce mi-o fi trebuit?

A urmat apoi operațiunea vinete. Mi-am pus în cap să fac salată de vinete. Așa că ne-am dus să luăm toate vinetele din magazin. După ce am umplut două pungi mari m-am declarat mulțumită. Am sperat că le voi coace la grilul electric dar vremea a fost de altă părere așa că m-a salvat tot cuptorul. Le-am copt la cuptor și am făcut o delicioasă salată de vinete, numai bună de servit musafirelor mele de joi.

Dar pentru weekend mi-am propus să fac vinete cu ardei si roșii uitând că nu am nici destule oale, nici destule ustensile de tăiat, cum aveam acasă. Dar să zic că am scos-o la capăt și cu asta după niște timp alocat, mai ales că urmează să avem musafiri duminică și vreau să le delectez papilele gustative.

Dacă tot m-a apucat hărnicia am făcut și o tocană de legume. În singura oală de care dispun. Să zicem că e bună dar dacă fac socoteala la câți bani am dat pe ingrediente mai că îmi vine să mănânc și oala.

Crock pot-ul și ”reușitele” mele

Cu crock pot-ul (un soi de slow cooker pentru cine nu știe) încă nu m-am lămurit cum stă treaba. Am crezut că va face totul în locul meu dar se pare că nu e chiar așa. Mai ales că am eu un talent să mă bag la ce e mai greu, nu să încep și eu cu ceva ușor.

Prima dată am facut orez. Care mai întâi nu s-a făcut și apoi prea s-a făcut. A ieșit o chestie tare cu fiecare bob de orez lipit unul de altul. Măcar copanele au ieșit bine și legumele din orez iar Horia a mâncat cu plăcere cât era cald.  Apoi am încercat o linte verde. Asta după ce mă uitasem la o rețetă pe net dar cu linte… roșie. Care fierbe muult mai ușor. Așa că lintea mea după patru ore la oala minune era fiartă în proporție de 80%. 

Am mai făcut și un biftec la cuptor, adică o carne de vită tocată pe care am înconjurat-o cu felii de cartofi. După două ore cartofii si ceapa erau tot nefierte. Acum nu știu ce să mai zic. O fi de la mine, o fi de la ei… Am mâncat și noi mare parte din carne cu lintea de ieri care azi parcă nu mai părea așa nefiartă iar cartofii i-am pus în crock pot să mai salvez ce pot. După vreo trei ore m-am declarat mulțumită. Erau fierți.

Dar în sfârșit am găsit foi de plăcintă. Le-am căutat temeinic pentru că, după ce am încercat să fac un pandișpan și a ieșit un chec necrescut, am zis că nu mai am încredere (în mine sau în făină , încă nu m-am decis) să fac eu foile. Așa că urmează plăcintă cu dovleac și cu mere.  Sper ca măcar cu asta să nu dau greș.

Dar altfel sunt foarte mândră de mine. Doamnele invitate joi au fost încântate de salata mea de vinete ( câțiva ardei tăiați fâșii și niște roșii, câteva măsline într-un bol și o pâine cu usturoi rumenită puțin în cuptor au făcut să pară totul un adevărat festin) iar cafeaua cu dovleac a aromat totul. De fapt cafeaua a fost pretextul întâlnirii așa că alături de ea s-a mâncat și checo-pandișpanul meu îndesat. Dacă mai adaug și faptul că am râs pe săturate pot spune că a fost o întălnire perfectă. Nici nu credeam că pot răde așa de mult cu oameni din toate colțurile lumii dar adevărul e că suntem deja o gașcă de neveste vesele și puse numai pe făcut trăsnăi.

Cu ocazia acestei întâlniri am aflat că sarmalele nu sunt o mâncare așa de specifică nouă pe cât credeam așa că mă mai gândesc dacă anul ăsta voi face acest fel de mâncare. Pentru că eu varză la murat sigur nu mă apuc să pun iar de găsit nu am găsit pe aici decât punguțe mici cu varză tocată. La ”doar” 4 dolari punguța. Păi ca să fac o varză a la Cluj ar trebui să iau măcar 8 pungi. Nu mai bine îmi iau eu un parfum?

Analizând acum totul îmi dau seama că, deși am zis că nu fac mare lucru, de fapt am petrecut ore bune în bucătărie și cu siguranță voi mai petrece și mâine. Eu zic că e cazul să iau o pauză și să mai intru din nou tocmai la … Crăciun.

Reușite

Consemnez totuși și reușite.

În primul rând am început să conduc tot mai mult singură și să fiu mai sigură pe mine. Ba chiar azi mi-am depășit un alt pitic și m-am dus la sala de sport. Că am ajuns târziu și nu am mai intrat la clasa la care mă dusesem și că apoi am ratat cafeneaua la care mă așteptau fetele e altă poveste cu trăznăi de ale mele, dar măcar am făcut un prim pas.

În al doilea rând am dat copiii afară din living. Pardon, nu copiii, ci jucăriile lor. Am crezut că va fi greu, că nu vor accepta. Dar îmi doream tare mult să am și eu un living în care dacă intră cineva să nu riște să calce pe vreo piesă de lego sau altă chestie de-a lor. Decizia s-a dovedit bună și pentru ei, având acum colțul lor liniștit unde se pot retrage să se joace în voie iar livingul a devenit locul de relaxare pentru toți.

Iar eu învăț să mă bucur de momente de relaxare și chiar să privesc câte o emisiune la tv și să realizez că aici pot vedea chiar pe viu emisiuni la care mă uitam cu ani în urmă. Oare să mă uit mai mult la emisiuni culinare, poate îmi vine inspirația pentru alte rețete și experimente în bucătărie? Hmm…

2 thoughts on “Despre achiziții, eșecuri și reușite în bucătărie și nu numai

  • October 17, 2019 at 8:46 pm
    Permalink

    La paine vezi ca probabil e chestie si de cata apa ii pui. Sa nu fie prea multa, ca atunci iese ca turta. Si sarea de preferat nu se pune peste drojdie. Noi puneam faina, apoi drojdia o ‘stingeam’ in zahar si se facea lichida, ca se activa. Apoi nu’s cata apa, ulei de masline si sare peste faina. Apoi puneam drojdia in cauza. Iesea o paine de milioane (tre’ sa intreb consortul, ca si el are chef de facut paine zilele astea).

    Cu varza murata .. noi luam de la rusi borcan de varza murata de Raureni, e demential de buna. Fac cam 40 de sarmale dintr-un borcan. Daca vii prin NYC cu copchiii, veniti cu masina si te duc la magazin. e 5 dolari cred un borcan, dar e spornic.

    Reply
    • October 22, 2019 at 2:41 pm
      Permalink

      Fac paine la masina de mai bine de doi ani, cam stiu regulile. Va lua ceva timp probabil pana ma imprietenesc cu faina de aici. Noi nu avem magazine cu specific in zona, e mai mullt zona turistica, asa ca va trebui sa gasesc alte solutii :).
      Venim la NY chiar in noiembrie dar va fi tur organizat, sigur nu vom ajunge pe la magazine ci la muzee :). Tinem legatura insa. 🙂

      Reply

Leave a Reply to dojo Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.