Vision Board – un fel de panou cu butoane catre speranta

La începutul lunii martie am ascultat câteva materiale video despre Abundență. Am ajuns la ele pentru că la începutul anului mi-am setat acest cuvânt ca și ghid pentru acțiunile și planurile mele.  Am înțeles astfel că abundența nu se referă doar la sacii de bani pe care îi visăm toți. Bogăția noastră stă în multe alte lucruri: lecturi, oameni cunoscuți, locuri vizitate, cunoștințe acumulate, aerul proaspăt al unei dimineți de vară la țară.

Știu că în zilele astea e cam greu să ne mai gândim la sensurile cuvântului ăsta, ce să mai vorbim de bani mulți sau împlinirea planurilor propuse.

Cu toate astea, la câteva zile de când a început toată nebunia, simțind nevoia să evadez din realitatea imediată, am început să visez. Am luat un carton, câteva bucăți de hârtie și, împreună cu copiii, ne-am apucat să facem un Vision Board.

Am trecut acolo dorințe mari și dorințe mici. Am așternut sub formă de desen pizzeria la care viseaza Dante (Start-up Nation poate fi o bună soluție de finanțare pentru început de drum), casa visurilor noastre și o livada pe lângă ea, yacht-ul în Pacific, locuri de vizitat și alte câteva vise năstrușnice. Până la urmă nimeni nu ne oprește să visăm.

Am trecut însă și câteva dorințe mici, dar atât de mari și de calde acum, în vremurile pe care le trăim. Visez la o cafea cu prietena mea de la munte, visez la o petrecere cu fetele mele dragi din oraș, visez să îmi îmbrățișez părinții aflați atât de departe de mine, visez la familia reunită în jurul unei mese bogate cum doar la Moldova poate să fie, visez la orașul în care ne-am propus să ne mutăm și a cărui atmosferă o rememorez de câte ori pot. Dar cel mai mult și mai mult visez la veselia oamenilor, la dorința lor de a avea mai multă speranță și încredere în propria lor viață.

Am trecut prin zile cu panică, cu frică, cu informații contradictorii care m-au făcut să tremur. Am reușesc să le depăsesc  controlându-mi respirația, conștientizând fricile, acceptând anxietatea, consumând ceea ce simțeam fără să ascund sau să ignor. M-a ajutat să vorbesc cu soțul, cu prietenele, să ascult materiale pentru depășirea unor astfel de momente.

Dar la fel de mult m-au ajutat preocupările mele de zi cu zi, activitățile creative cu copiii și nu numai. Am pictat, am desenat, am văzut mulțime de filme cât nu am văzut în ultimii cinci ani adunați la un loc, am descoperit comediile franțuzești cu umorul lor aparte, am privit minute în șir cerul, copacii, veverițele, am ascultat povești online și muzică liniștită, m-am rugat seara împreună cu cei mici, am dormit între ei, în căldura plăcută și odihnitoare a somnului de copil.

E greu să acceptăm ce ni se întâmplă, am simțit că sunt blocată în neacceptare. Începeam să plâng doar când mă întreba Horia când poate merge la grădiniță că lui îi este dor de doamne. Îmi este teribil de ciudă că ei nu mai pot merge la școală, chiar dacă Dante a început școala online, se vede video cu colegii și doamnele aproape zilnic și pare să se fi adaptat mai repede decât mă așteptam la situația dată. Chiar m-a surprins că, după ce toata iarna a bodogănit că el vrea să aibă copii în preajmă, că vrea să facă activități extrașcolare cu copiii, acum acceptă atât de bine faptul că suntem izolați de celelalte familii.

Dar de sperat încă putem spera. Visăm la magazinul nostru de bijuterii hand-made, cu un colț pentru galerie de arta, cu întâlniri de oameni frumoși veniți la un ceai și lectura unei cărți. Chiar dacă toată lumea vorbește acum despre criză, eu vreau să cred că accesarea de fonduri europene va fi mereu la îndemâna celor ce au curajul să își transforme viziunea în realitate. Haideți să construim lumea pe care ne-o dorim îndrăznind întâi să visăm iar apoi apelând la soluțiile existente!

 

6 thoughts on “Vision Board – un fel de panou cu butoane catre speranta

    • April 2, 2020 at 9:25 pm
      Permalink

      MA bucur ca este de folos.

      Reply
  • April 2, 2020 at 1:42 pm
    Permalink

    La tine am auzit pentru prima dată de Vision Board și trebuie să recunosc că tare mă încântă ideea! Îmi pare că este mână în mână cu Legea atracției în care am început recent să cred.
    Și vis-a-vis de fondurile europene, da, ele ar putea fi o mână de ajutor pentru materializarea unei dorințe care necesită ceva mai mult decât determinare, ambiție și implicare.

    Reply
    • April 2, 2020 at 9:25 pm
      Permalink

      Trebuie sa tinem ochii deschisi catre obiective si catre solutii, e cea mai buna cale sa mergem mai departe.

      Reply
  • April 3, 2020 at 9:23 pm
    Permalink

    Anul trecut am aflat și eu de treaba asta și habar nu aveam ce înseamnă până am studiat problema și mi s-a părut tare fain. I-am și zis soțului sa facem și noi și tot n-am reușit să-l facem 🙁 chiar dacă amândoi suntem de părere că fiecare djntre noi inducem ce se va întâmpla și că noi atragem totul în jur! Poate că articolul tău este încă un semn că acest panou de vise trebuie să-l facem si noi 😁 mulțu 🤗😘🌈

    Reply
    • April 5, 2020 at 10:28 pm
      Permalink

      Eu stiu de niste ani buni dar cu adevarat am facut doar anul trecut. Le-am pastrat, ca am facut unul pentru mine si unul pentru familie. Acum am zis ca e momentul sa facem unul si aici. Hai, la treaba, ca timp ai! Cat ai, cu doi copii mici 🙂

      Reply

Leave a Reply to Ioana S. Pavel Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.