”Ana”, de Em Sava – literatura si istorie intr-o singura carte

Copilăria și tinerețea mi le-am petrecut la oraș. Nu prea am avut legături cu viața satului, nu am avut unde să merg la sat, nu am mers la muncile câmpului la bunici. Primele mele cunoștințe despre viața satului au venit din cărți. Mai întâi au fost lecturile obligatorii pentru școală, cele pe care le citeam mai mult de nevoie decât de voie. De fapt nici nu prea ne puneam noi problema dacă ne place, făceam ce ni se spunea fără să ne punem prea multe întrebări, fără să știm dacă există și alt fel de cărți.

Viața satului în cărțile de atunci era de multe ori despre suferință, despre nedreptate, despre umilință și război. Imagini mult prea dure pentru niște copii. Poveștile de viață și caracterele personajelor erau strivite sub senzația de dur, de urât, de sudoare și frustrare.

Pe de altă parte erau și cărțile în care viața satului era idilică, în care tot ce era frumos găseai în rândurile alea, în care vremurile apuse erau cele mai frumoase și mai bune, în care cei mai buni oameni erau cei din trecut.

Am cunoscut târziu viața satului prin oameni reali, prin oameni care au trăit sau trăiesc acolo. Am cunoscut târziu viața satului prin portul, prin gastronomia și prin filosofia lui. Vrem sau nu, acolo, în vatra satului, sunt rădăcinile noastre. Acceptăm sau nu, către vremurile de demult ne întoarcem privirea pentru a afla cine suntem noi, cei de azi.

Am câțiva oameni în online pe care îi urmăresc și de la care aflu mereu câte ceva despre cum se trăia în alte vremuri, despre bunici și străbunici. Printre acești oameni este și Em Sava, autoarea unui alt roman cu ecou în rândul cititorilor, romanul Pași. Postările ei despre sat, despre bunici, despre bucate și obiceiuri, nu trec niciodată neobservate.

Când am aflat că Em Sava a început să scrie povestea bunicii ei am fost foarte curioasă să aflu ce viață deosebită a avut această femeie pentru a deveni personaj de carte. Eram convinsă că nu va fi doar despre poveste, știind câtă muncă de documentare făcea deja Em. Am avut mare dreptate.

Am citit cartea în format electronic. Nu mai aveam răbdare să ajung acasă, o vroiam ca lectură pentru orele lungi de zbor la plecarea din America. După un an petrecut pe continentul american, într-o comunitate de oameni de pe tot globul, după ce am luat contact cu porturile, culturile și mâncărurile altor popoare, era necesară o recalibrare la România. După un an în care am citit mai mult cărți pentru copii, în care lectura în limba engleză a predominat, aveam nevoie de o reconectare cu limba mea. Aveam nevoie de o lectură care să mă țină cu sufletul la gură, concentrată pe carte pentru a uita de fricile mele de zbor.

Cartea ”Ana” s-a dovedit alegerea perfectă. Am citit jumătate în timpul zborului și cealaltă jumătate în două nopți de nesomn și readaptare la fusul orar.

Am îndrăgit-o pe mama Anei, pe Maria, încă de la primele rânduri. E genul de personaj cu charismă, de personaj care e în stare să mute munții sau să schimbe lumea. Într-un fel a schimbat-o. E genul de personaj care îți arată că în viață nu e totul numai alb sau negru, că nuanțele apar tocmai pentru că așa e viața, cu suișuri și coborâșuri. Calea dreaptă nu e întotdeauna cea mai bună cale, chiar dacă pare a fi fost bătută de mulți alții înainte. Să fii fată, să asculți de părinți, să ții cont de ce zice lumea – erau cutume la care se raportau toate femeile aflate la început de drum. Dar nimeni nu le spunea și câtă suferință, câți mărăcini și câte capcane se aflau pe drumul ăla.

Nici iubirea și asumarea propriei alegeri nu erau mai ușor de îndurat. Romanul e scris asemenea unui scenariu de film.  Când crezi că lucrurile se așează, când crezi că soarta înclină în sfârșit în favoarea femeii puternice și deștepte, mai apare o lovitură capabilă să o pună la pământ. Dar cu încăpățânarea omului simplu, a omului care nu stă să se întrebe de zece ori până face o dată, femeia merge mai departe. Totul lasă urme pe chipul ei, pe portul ei, pe reputația ei. Dar nu se lasă doborâtă.

Copila Ana apare ca o punte între două lumi. În Ana se unesc două lumi. Sunt două lumi aflate în același sat dar despărțite de imaginare linii: obicei, port, credință. Aflându-mă în urma experienței americane, percepția mea a fost mult amplificată, absurdul acelor linii despărțitoare îmi strigau parcă în minte. Nedreptățile îndurate de femei, preocuparea celorlalți pentru ce se întâmplă în viața și în casa altuia, preconcepțiile peste care nu se trece nici cu prețul tristeții și privării de iubire – sunt realități prin care societatea noastră a trecut și care, din păcate, se regăsesc încă în unele părți sau familii.

Cartea cuprinde în paginile ei multe detalii despre tradițiile de altă dată, portul popular, hora satului, șezătorile, munca câmpului, ierarhiile și relațiile sociale. Sunt descrieri vii, moderne, deși sunt folosite cuvinte arhaice. Cred că e un bun material de studiat în școală, limba română curge frumos, fără asperități și imagini distorsionate sau șocante, chiar și atunci când e vorba de război.

”Ana se făcuse fată holteie. Strălucea și la horă dar și la lucru pe hotar. Era harnică și iute ca argintul viu. Purta niște cămeși albe, spuma zăpezii, pe care erau cusute meșteșugit flori și frunze, de-ți venea să le culegi. Iar catrințele-i stăteau drepte pe trupușoru-i subțire, ca și cum abia ar fi luat ticlazăul de pe ele.”

”Sava era tăcută și clară, doar câte o muscă îndrăznea să tulbure liniștea amorțită dintre dealuri. Drumurile prindeau viață abia către ojină. Cizășul tocmea muzicanții  cu banii adunați de la tinerii satului și cântau țiganii de săltau cămeșile pe flăcăi și pe fete. … Muzica era însoțită de fluierături și chiuituri: Io la joc/Mama la joc/ Mălaiu-i de joi pă foc.”

”Câte o nevastă tânără bătea ritmic din picior. După măritiș îți puneai nu doar năframa dar și pofta-n cui. ”

”Bărbații se adunau și povesteau plini de importanță, cei de vază la mijloc,.. iar cei mai săraci și blegovani la margine…”

”Copiii se jucau pe pusta din apropiere de-a bicele, cu cinci pietricele alese cu grijă și țipau tare până ce vreun părinte venea la ei și îi sfădea să se ostoiască.”

Satul avea rânduielile lui de când lumea dar lumea era în schimbare și nici lumea satului nu a rămas la fel.

Azi spunem că trăim vremuri grele. Dar oare a fost vreodată cu adevărat ușor?

”Cărămidă cu cărămidă au așezat și au clădit cu palmele goale, în credință și în frumos, o familie mare și binecuvântată… Au primit cu inima deschisă și binele și greul și zâmbetul și lacrima și au știut că după rău vine binele, iar clipele de fericire le-au trăit chibzuit. Viața lor nu a fost ușoară pentru că au trăit în vremuri tulburi și sărace. …Au și lăcrimat, e drept. Însă de cele mai multe ori de fericire ori de mândrie…”

Pentru că până la urmă oamenii găsesc o cale să își facă o viață frumoasă și să ducă viața mai departe.

Cartea are deja o viață a ei despre care autoarea consemneaza pe blog si a ajuns în multe colțuri din lumea asta în format electronic, așa cum am cumpărat-o eu și am m-am bucurat de ea, (de pe Amazon cu un singur click dacă aveți aplicația), dar și în format clasic, așa cum am primit-o de la Editura Siono și am putut să o savurez încă o dată pentru a scrie aceste rânduri despre ea.

Vavaly

Scriu de peste 10 ani pe blog, promovez oameni, idei și frumos, mă bucur de viață, îmi place să mă joc iar din această joacă să ofer și altora inspirație. Dacă sunteți în căutare de creator de conținut, obiecte decorative sau bijuterii cu perle, eu sunt aici pentru voi. Ma gasiti si pe Vavalyart pe Facebook, Vavalyart si Vavaly pe Instagram.

4 thoughts on “”Ana”, de Em Sava – literatura si istorie intr-o singura carte

  • July 1, 2020 at 2:59 pm
    Permalink

    E o recenzie care surprinde cartea exact așa cum am dorit eu să o transmit, așa cum am scris-o. Foarte mult mi-a plăcut ce aspecte ai subliniat. Și mă gândesc la tine prin câte tunele ale timpului ai trecut tu în ultima vreme. Mulțumesc mult!

    Reply
  • July 2, 2020 at 9:42 pm
    Permalink

    O carte mai mult decat buna, multumesc mult pentru recomandare!

    Reply
  • August 4, 2020 at 10:59 pm
    Permalink

    Nu știu dacă să am răbdare până mă întorc acasă… pe la sfârșitul lunii, sau să o iau mai repede, în format electronic. „Ana” e de ținut în brațe așa că mai aștept, da? Bun articol!

    Reply

Leave a Reply to Em Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: