Case mici ( tiny houses), simtul estetic si casele de la noi

Tiny houses – o soluție decentă de locuit

Pentru că bucătăria noastră este dotată cu televizor, m-am decis să profit de asta și să mă mai uit și eu la cate o emisiune,  după ce zile în șir l-am ignorat, eu privind foarte foarte rar la tv in general.

Ieri am dat peste canalul Living tv și am văzut o emisiune despre ”tiny houses”. Nu îmi era străin conceptul, am mai văzut în filme referiri la modul ăsta de a locui dar emisiunea m-a făcut curioasă în privința amenajărilor interioare.

Am văzut trei  case pe care proprietarii le-au conceput și realizat după stilul lor de viață, după culorile și materialele preferate sau după alte criterii. Ideea era că erau personalizate.

Am privit cu uimire cum, într-un spațiu de aproximativ 20 mp, se pot amenaja bucătărie, baie, living sau dormitor. Fiecare lucru are locul lui, fiecare colț are scopul lui. Nu este nimic lăsat la întâmplare, totul este bine gândit și măsurat cu grijă. Nu se face rabat nici la calitatea materialelor nici la calitatea lucrării, mai ales că unele case urmau să fie mutate în diverse zone, după cum aveau oamenii chef.

Ceea ce mi-a rămas în minte a fost un colț al unei case, o casă concepută de o tânără de 20 și ceva de ani. Ei bine, un mic colțișor era transformat în galerie de artă. Probabil era locul de băut cafeaua, cu măsuță rotundă și două scaune. Dar pe peretele de lângă masă erau câteva tablouri pictate.

De ce m-am oprit tocmai la imaginea asta? Dincolo de faptul că pictez chiar eu și îmi place să văd obiecte decorative în jurul meu, mi-a atras atenția asupra unui aspect: grija pentru propriul suflet. De cele mai multe ori oamenii când se gândesc la amenajarea unei case se gândesc la chestiile practice: unde să pună aragazul, unde șifonierul, unde dulapul de vase și alte asemenea.

Case de închiriat la romani

Am simțit un gust amar amintindu-mi experiența mea de a căuta case de închiriat. Sigur că impactul trecerii de spațiul generos de locuit din America la un apartament de bloc din Brăila era deja un aspect de luat în calcul. Dar privind emisiunea m-am convins că nu e deloc vorba despre spațiu. Este vorba despre bun gust, despre educație și despre stil de viață.

M-au oripilat zile în șir imaginile cu gresia așezată în tablă de șah în minusculele băi de apartament. Era un apartament care avea tablă de șah alb negru nu doar în baie, dar și în bucătărie și sufragerie.  Chiar ieri am vazut in altă emisiune de amenajări (am o pasiune pentru emisiunile astea dar sunt ani de când nu m-am mai uitat la una) cum o gresie veche de pe perete a fost reînviată cu un strat de vopsea, după ce în prealabil a fost șlefuită și dat amorsă. Deci există soluții de modernizare și schimbare fără să dărâmi ce ai pus pe când credeai că tabla de șah e maximul de eleganță.

Materiale total nepotrivite cu locul și utilitatea obiectelor, obiecte înghesuite fără sens, lipsa oricărui obiect care să aducă un pic de lumină sau bucurie – cam asta caracterizează majoritatea apartamentelor găsite.  Și nu e vorba doar de experiența de acum sau doar de experiența mea. Concluziile sunt rezultatul căutărilor anterioare, căutărilor prietenilor în căutare chiar de case de cumpărat. Poze total nerelevante, poze cu obiecte personale în anunțurile de vânzare, interioare haotice care te invită să fugi, nicidecum să cumperi, mai ales după ce vezi și precizarea că se vinde mobilat și te întrebi ce vei face cu mobila aia fără cap și fără coadă.

Dacă tot închiriezi un apartament cu sute de euro măcar renunță la mobila de la bunica, la masa ”prețioasă” din sticlă și la bibelouri și uite-te într-o revistă, comandă niște mobilă modernă, simplă și ușor de asamblat și atunci altfel se justifică banii ăia mulți pe care îi ceri.

Educația estetică în scoala are consecinte in societate

De curând au apărut zvonuri despre eliminarea materiilor de studiu desen și muzică din programa de gimnaziu. Este însă vorba despre eliminarea notării, copiii putând opta să studieze doar una din aceste materii, în funcție de propriile înclinații. Cu alte cuvinte cine desenează n-are treabă cu muzica și invers. Ce se întâmplă cu mulțimea de copiii talentați la cele două ramuri artistice nu se știe. Ce se întâmplă cu conceptul de școală care să asigure cultura generală iarăși nu se știe. Generații întregi au crescut fără o autentică educație culturală. Ce mai contează  încă câteva generații în plus? Că doar nu toată lumea trebuie să știe cine a fost Mozart sau Picasso.

Din păcate, lipsa educației artistice se vede și în celelalte ramuri ale vieții, cum ar fi propriile case sau propria garderobă. Bunul gust nu e ceva ce se învață doar la școala de arte, e ceva ce se vede în societate, se transmite în familie, se obține din informații din domenii cât mai diverse.

Mă uit fascinată la o prietenă din online, care merge la pas prin Germania și ne împărtășește locuri și clădiri de acolo. Oamenii ăia se preocupă ca fiecare colțișor să arate bine, se simte dorința de a înfrumuseța și exteriorul, nu doar interiorul. O frumusețe simplă, în acord cu mediul, cu forma casei, cu apa sau piatra din jur.

 

 

Și iar mă întorc la imaginile cu casele alea mici și îmi încânt  privirea cu ceea ce văd: mult alb, lemn, culori deschise, spoturi de lumini. Oricât ar fi de mici tot te invită să locuiești în ele.