Lifestyle la 46 de ani – alegerile mele conștiente

„A inainta in varsta este un privilegiu, iar stilul este despre bijuteria potrivita, dar mai presus de toate despre atitudinea potrivita.”

De multe ori mi se spune că în ultimii ani arăt mai luminoasă, că radiez, că am o energie bună. Cred că totul a început odată cu conștientizarea și acceptarea pragului de 40 de ani. Trebuie să recunoaștem că e o provocare acest număr și, că, în conștiința colectivă, vine cu o serie de prejudecăți.

Am scris mai multe articole despre această vârstă și am primit mulțumiri de la femei care s-au simțit încurajate sau care privesc cu mai mare încredere acum spre această vârstă. Așa că m-am gândit să adun la un loc câteva idei despre ceea ce am schimbat sau îmbunătățit la stilul meu de viață.

Garderoba

O să încep cu asta pentru că e un capitol de mare interes.

În primul rând am acceptat faptul că nu mai arăt și nici nu o să mai arăt vreodată ca la 30 de ani. După sarcina la 40 de ani corpul meu s-a modificat semnificativ.

Cum am adus minimalismul în garderobă:

• Am dat deoparte tot ce nu mi se mai potrivea,
• am înlocuit pantalonii (mai ales blugii) cu haine mai feminine,
• am început să fiu mai atentă cum mă îmbrac, la ce mi se potrivește și ce nu
• lungimea fustelor a crescut, bluzele au început să aibă mâneci, au dispărut  imprimeurile cu desene animate
• materialele sunt mai de calitate
• culorile le schimb și pe ele în funcție de cum mă schimb eu
• cumpăr o haină dar renunț la alta.

Beauty

Până la 40 de ani nu aveam mai mult de un ruj în dotare, și acela sigur expirat și uitat prin vreo geantă. În ultimii ani am văzut că nu mai merge să ies din casă oricum.

Am învățat să mă machiez, parte urmărind câteva tutoriale pe Youtube, parte întrebând prietene pricepute și parte datorită evenimentelor Galați Beauty Swap organizate de către Ioana, care mi-a devenit și fină. În urma acestor evenimente am primit produse pe care am învățat să le și folosesc.

Ce am câștigat datorită machiajului? Machiajul nu are doar rolul de a ne înfrumuseța, ci și acela de a ne proteja tenul de factorii nocivi din mediu. Machiajul aduce un plus de feminitate dacă știm să punem în valoare ceea ce avem și să mascăm una alta. Astfel că, datorită machiajului am căpătat încredere în mine.

Am învățat să primesc complimente. Mi se pare foarte important să devenim conștiente de valoarea noastră și să îmbrățișăm fiecare compliment pe care îl primim. Fie că este despre rochia pe care o purtăm, despre machiaj sau despre vreo idee, să fim mândre de noi și de alegerile noastre.

Relația cu copiii

Citisem undeva că e bine să faci copiii la tinerețe pentru că ești mai dispus să te joci cu ei, iei lucrurile mai ușor, practic crești odată cu ei. Dar, din punct de vedere emoțional, alți specialiști spun că e mai bine să faci copii mai târziu. Se pare că ești mai pregătit, te cunoști mai bine, faci față mai bine provocărilor datorită experiențelor de viață.

Probabil că adevărul e undeva la mijloc. Eu simt că acum mi-am construit relația cu copiii pornind de la premisa că ei sunt ființe individuale, cu personalitate proprie. Am destule informații și experiențe acumulate cât să pot privi multe din încercările cu ei mult mai clar, fără a vrea să controlez tot ce se întâmplă.

Învăț de la ei zi de zi. Conștientizez că am o energie limitată pe care să o consum pe parcursul unei zile. Am învățat să privesc atent la ce e cu adevărat important și ce e doar o situație de moment. În felul ăsta trec mai ușor peste fiecare zi.

Administrarea casei

Separat de faptul că ultimii doi ani au fost o provocare pe partea asta, schimbând vreo câteva domicilii, țări, orașe, am învățat să gestionez mult mai ușor și mai bine gospodăria:

• Am simplificat foarte mult gătitul, apelez la crockpot, slow cooker, oala sub presiune
• facem cumpărături mari de două ori pe lună
• apelez la facilitățile moderne, aplicațiile pe telefon care îmi aduc produsele la ușă
• gătesc în general atât cât mâncăm, reutilizând ceea ce rămâne în feluri noi de mâncare
• am micșorat numărul ustensilelor de bucătărie
• curățenia casei nu mai este o presiune. De când am copii am înțeles că multă vreme colțul de lego va fi nelipsit, că ciorapii vor ajunge ca prin minune în locuri în care cu gândul nu gândesc, că hainele își au locul oriunde, doar pe rafturi nu. O dată pe săptămână implic copiii în curățenie, ordine, sortat, aranjat. Nu fac curățenie în weekend. Weekend-ul e pentru familie, plimbări, relaxare.

Igiena mentală

Cel mai mult însă simt că am lucrat la igiena mentală. De fapt de la ea cred ca pleacă toate celelalte.

Din fericire, în ultimii ani am avut în proporție de 90% parte de oameni cu care am rezonat, care îmi împărtășesc ideile, valorile, felul de a vedea lumea. Am avut grijă la ceilalți care îmi bruiază spațiul mental, am învățat să văd dincolo de aparențe, am învățat să nu mai judec, să înțeleg că nu e despre mine în toate poveștile.

Nu mă implic în conflicte, stau deoparte când văd discuții aprinse care nu sunt decât lupte de orgolii. Am grijă în ce direcție mă uit.

Îmi încep diminețile cu ceva frumos, fie că e o carte, fie că privesc minute bune cerul, copacii, păsările. Fie îmi scriu în jurnal gândurile sau transcriu câteva citate. Scrisul de mână relaxează, ajuta mintea. Evit să deschid telefonul la prima oră a dimineții (sunt si excepții, desigur, dacă am ceva de postat, de verificat, etc). Dar evit să mă arunc în vâltoarea lumii în primele minute.

Petrec timp cu mine. Fie că meșteresc ceva, fie că pictez, fie că mă gândesc la ziua care începe sau care a trecut, stau cu mine. Mă bucur de lucrurile frumoase cu care mă înconjor: obiecte decorative, tablouri, flori, săpunele, lumânărele.

Aleg să pun în lume frumos. Sunt atentă la ce mesaje  trimit prietenilor, postez, la ce cuvinte spun sau scriu.

Sunt recunoscătoare pentru tot ce am, primesc, sau ofer. Sunt recunoscătoare de fiecare dată când pot să ofer ceva.

Am început să am încredere și am învățat că eu merit. Mi-a fost tare greu la acest capitol. Obișnuiam să mă îngrijorez din orice, să fiu cu sufletul la gură, să mă consum pe interior, să nu fiu sigură că merit tot ce primesc sau mi se întâmplă. În ultimii ani am privit mai conștient tot ce mi se întâmplă și am primit cu recunoștință.

Încă am anxietățile mele, încă am fricile mele, dar am înțeles că au și ele un rost, învăț să le stăpânesc, să le văd, învăț din ele.

Chiar mă amuz cumva când mă gândesc la experiențele din București legate de curieri.  De fiecare dată când vorbeam la telefon îl simțeam parcă dezarmat de calmul și de răbdarea mea. S-a întâmplat de câteva ori să nu fiu acasă iar el să răspundă la telefon pe un ton agitat, pus pe harță. Dar până la urmă cădeam de acord cum și unde ne putem întâlni, eram atât de maleabilă că nu avea replică.

Relația

Am ascultat o serie de podcast-uri despre relație în care spuneau că, atunci când vine în cabinet câte un cuplu iar partenerii sunt intrebați dacă se ceartă și aceștia răspund că nu, terapeuții se gândesc: pfff, aici vom avea multă treabă.

Da, am ajuns la vârsta la care am înțeles că a spune ceea ce simți, ce gândești, chiar dacă nu e în acord cu ceea ce simte sau gândește celălalt, reprezintă calea spre comunicare, spre cunoaștere reciprocă. Doar prin dialog, prin micile certuri sau marile descărcări ajungem să ne cunoaștem, să ne acceptăm, să vedem de unde mai trebuie reglat.

Multă vreme am avut teamă de conflicte. Mi-am prejudecat soțul, gândind că dacă spun un anumit lucru el îmi va răspunde într-un anume fel. Gândeam că, dacă îi cer ceva, sigur mă va refuza și mai bine fac eu. Așa am ajuns  ca, ani la rând, să fiu eu omul bun la toate. Abia când am realizat că mergeam din greșeală am avut o discuție și am avut surpriza să aflu că am preluat controlul fără ca el să aibă măcar dreptul la replică. Încă mai sunt situații când am tendința să gândesc în locul lui, dar am învățat să gestionez și răspunsurile care nu sunt conform dorințelor mele.

Am înțeles că o relație e ca un dans, nu e o luptă de putere. E un dans în care pașii se învață făcând, trăind, iubind.

 

Despre Alimentație, Suplimente, mișcare și altele o să vă povestesc în alt articol.