Dar Motan dăruiește – de Cristina Andone

Iubim pisicile. Se știe. Iubim cărțile cu pisici. Și asta se știe. Parcă acum, că nu mai avem pisicuțe, cărțile cu pisici sunt și mai mult îndrăgite la noi în casă. Uneori le căutăm noi, alteori ne găsesc ele pe noi.

Năzdrăvanii mei lasă tot deoparte și se adună lângă mine să le citesc povești seara. Pentru mine momentul acela e oaza mea de liniște, e clopotul nostru de sticlă care estompează toate zgomotele lumii. Suntem doar noi și poveștile.

Când au ajuns la noi cărțile din seria Dar Motan a fost ca o sărbătoare. Abia așteptam seara să citim.

Poveștile, muzicalitatea, imaginile și pildele

Surpriza adevărată a venit însă când am început să citesc. Parcă se rostogoleau cuvintele singure în gura mea. Parcă buzele se rotunjeau singure pronunțând propozițiile. Parcă îmi venea natural să spun Miuuuunăăă! în loc de bună. Povestea curge, se rostogolește, sare sprințară, se liniștește pentru ca apoi să o ia din nou la trap. Nu ai timp să moțăi, să te scarpini sau să caști. Povestea te prinde și te duce cu ea, acolo.

Unde? În Bran. În miezul de poveste și de istorie al țării.

Motanul cel norocos care primește numele de Dar are prieteni la fel de norocoși ca el: copii și pisici, Mamalu și Tatalu. Se plimbă nestingherit prin librărie, cofetărie, florărie și, din când în când, pe la castel. Ziceți și voi dacă nu e ăsta un mare noroc? Sunt locurile care îi fascinează cel mai mult pe copii. Cel puțin ai mei sunt în stare să stea într-o florărie mai mult chiar decât într-o cofetărie.

Poveștile ne mai poartă și prin Franța, cu ajutorul celor două pisici înțelepte și graseiate, Mitanța și Tesa Neducesa.

Neapărat să citiți cărțile astea cu voci diferite, cu intonație. Sunt porți spre cunoaștere pentru micii ascultători. De fapt și lista de personaje de la sfârșitul fiecărei cărți ne sugerează asta. Dacă copilul știe deja a citi distracția e și mai mare: fiecare primește câte un rol și citește partea lui. Nu-i așa că și voi, mamele, simțiți uneori seară că ar fi mult mai ușor așa?

Poate vă întrebați ce poate face așa interesant un motan?

Un motan e ca un copil: descoperă lumea, învață, își face prieteni, se gândește, mai face și pozne, se rătăcește și apoi găsește din nou calea.

Dar Motan ajută, iubește, se întreabă, întreabă, iubește, dăruiește. Dar Motan visează, călătorește, știe sau învață.

   

Dar Motan dăruiește

Dar Motan dăruiește e cartea care le spune copiilor despre valoarea lui A Fi, în comparație cu A Avea. Să dăruiești bunătate e la fel de prețios cu a dărui o acadea. Ba chiar mai prețios. Să dăruiești timp, să dăruiești ceea ce știi e chiar mai prețios decât… o brioșă.

Imaginile realizate de Emi Balint însoțesc poveștile în cele mai mici detalii. Parcă simți mirosul florilor din florărie.

De faptul că te apucă instant pofta de un tort delicios când vezi imaginile din cofetărie nu vă mai povestesc. Vă las să vă chinuiți, pardon, delectați și voi.

Să fiți pregătiți așadar de întreruperi dese, de întrebări o mie și de discuții minunate cu năzdrăvanii voștri. Dar ce poate fi mai frumos decât un copil care descoperă lumea printr-o poveste? Care află despre importanța prieteniei, despre cum pot ajuta și ei pe alții. Dacă un motănel poate face atâtea cu siguranță și copiii pot.

Să puneți sub brad un Dar Motan! Vă garantez că va fi bucurie.  Cum bucurie e faptul că Cristina Andone a scris aceste minunate cărți.