Izmir, Turcia – altfel decât la all-inclusive
Anul acesta am avut bucuria de a îmi împlini în sfârșit încă un vis: să vizitez Turcia.
Deși mă gândeam că voi ajunge în această țară pe calea pe care ajung mulți turiști, aceea a resorturilor de pe litoral, viața mi-a oferit o surpriză mai pe placul meu: să trăiesc în al treilea oraș ca mărime din Turcia, Izmir.
Izmir se află situat pe țărmul Mării Egee în golful cu același nume, așezat pe vatra vechii cetăți grecești Smyrna. E un oraș cu o istorie agitată, fiind revendicat atât de Grecia cât și de Turcia. Din 1922 este sub autoritate turcească, iar azi e un oraș modern, cu rețele stradale noi, autostrăzi și aeroport.
Drumul până în Izmir
Am călătorit pe calea aerului, împreună cu copilul cel mic, după trei ani de când nu mai zburasem cu avionul. Biletele ne-au costat 500 Euro dus întors. Am ales Turkish Airlines pentru că aveam amintiri plăcute cu ei de la zborul spre America, și nu m-am înșelat nici acum. Am avut escală la Istambul pentru vreo 5 ore, timp destul să mă lămuresc despre formalități, să explorez magazine și să beau alături de copil o ciocolată și o limonadă în liniște.
Am ajuns în Izmir noaptea.
Drumul de la aeroport, cu taxiul, m-a luat cam pe sus. Stilul de condus de aici și felul în care se circulă, claxonează, viteza în miez de noapte, agitația de pe străzi, toate m-au bulversat.
Horia a adormit măcar:)). S-a trezit la destinație cât sa îl audă pe tati cum spune noapte bună șoferului, în turcă. Wow, tati deja a învățat limba într-o lună de când e aici 
.
.Unde am locuit, faleza, atmosfera in Izmir
Dimineața am văzut și noi în sfârșit unde am aterizat.
Vederea palmierilor l-a încântat foarte mult pe Horia pentru că doar ce îi văzuse la serele din București.
Mirosul mării nu l-a încântat, dar faleza i-a plăcut mult. Eu am simțit un sentiment mare de fericire și să văd marea la câțiva metri de mine.
Am luat la pas împrejurimile, am simțit un aer familiar pe alocuri, cu unele aspecte ce se regăsesc și în orașul meu natal, Brăila.
M-a uimit felul în care sunt construite blocurile, cu înălțimi diferite, dând senzația ca sunt unele peste altele.
Oamenii sunt prietenoși, zâmbesc, ne-am înțeles destul de bine în engleză. Peste tot aproape se poate face plata cu cardul, așa că uneori semnele au fost de ajuns.
Noi am locuit într-un bloc pe faleză, în zona Karataș, la o stație de centrul orașului, la Konak. Dacă pe partea cu faleza peisajul era ”de revistă”, pe partea cealaltă era plin de viață, cu prăvălii, brutării, cafenele, materiale pentru pescuit, magazine de haine, un amestec pestriț și viu.
Am vizitat centrul orașului, celebrul lor ceas, bazarul (din care nu m-a atras nimic deosebit, de când sunt pe minimalism parca nimic nu îmi mai trebuie ).
).Totuși mi-am dorit mult un set de cafea și unul de ceai, din cel specific, plus ingredientele de preparat, respectiv ceaiuri și cafea. Am avut noroc că am mers la bazar cu o zi înainte de sărbătoarea de Bairam, căci trei zile după aceea totul a fost închis.
Apusul
Aproape în fiecare seară mi-am dat întâlnire cu soarele. Au fost momente magice să văd cum dispare soarele în mare, cum jocul de lumini se schimbă la câteva secunde. Mulțime de oameni veneau pe faleză special pentru a face poze și a imortaliza aceste momente speciale.
Consemnare din jurnalul de pe FB:
”280 de trepte
Ca la turci
După un întreg “tărăboi” ( vorba lui Horia) cu tramvai, taxi, metrou, străzi pline, a trebuit să coborâm și 280 de trepte.
Le-au numărat băieții, eu eram ocupată să mă concentrez la fiecare pas.
Până jos genunchii mei au cedat psihic .
.Pe la jumătate am ochit o cafenea așezată pe un colț.
Mă provoc singură să urc într-o dimineață până acolo. Și să și cobor apoi.
După câteva zile aici înțeleg mai bine expresia “ca la turci”.
E o atmosferă de târg, de amestec, de relaxare pe alocuri, de agitație și mult comercial pe alte locuri.
Mașini, motorete, câini, pisici, oameni – dar cumva fiecare se strecoară în treaba lui.”
La cafenea nu am mai urcat pentru că, la câțiva zeci de pași am descoperit :
Izmir Asansor
Cu restaurant sus. Perfect pentru un popas de cafea și admirat întregul golf.
Dacă te țin nervii și nu te ia cu amețeală. Dar chiar și asa, merită din plin.
Liftul a fost construit în 1907 de către un filantrop evreu, cu scopul de a facilita accesul bătrânilor, copiilor și altora fără putere la străzile de la nivelul superior.
M-am bucurat ca un copil acolo sus.
La baza ascensorului am descoperit o atmosferă ca la … Sibiu.
Fiecare colț ne atrăgea atenția prin ceva. În special mesele pictate cu greu am rezistat sa nu le pozez pe toate 
.
.Am revenit și seara și am găsit forfotă mare, mesele pline, chelnerii ocupați. Din păcate mâncarea nu prea diversă, scumpă, puțină și nu prea gustoasă. În schimb berea e la preț mai mic decât în alte părți, ceea ce și explică aglomerația. Pe lângă faptul că e lângă Ascensor. Dar atmosfera de vacanță, pisicile care vin din toate părțile, culorile și luminile, toate merită din plin o masă acolo.
Dulciurile
Știu că toată lumea care merge în Turcia vorbește despre dulciurile incredibile care se găsesc acolo. E adevărat. E un adevărat spectacol vizual oferit de magazinele cu delicatese. Eu le vedeam adevărate bijuterii, fiind un om care întâi se bucură vizual și abia apoi e tentat să guste. E drept că de tentat nu prea m-a tentat, am mâncat o prăjitură, ceva patiserie, dar nu sunt eu omul care să mă pronunț nefiind mare consumatoare. Dar merită gustate, încercate, savurate, mai ales lângă o cafea locală, în atmosfera cafenelelor micuțe, de cartier, cu specific.
Feribot-ul în Izmir
Ultima zi a fost rezervată plimbării cu vaporașul.
”Pe apă
Azi am făcut o plimbare prin golf cu feribotul.
Fiind om al Dunării, am mers de când eram mică cu bacul, cu barca și cu vaporașul.
Așa că tare îmi doream să trăiesc o astfel de experienta și aici.
Pentru Horia a fost provocator până când s-a obișnuit și el și a început să îi placă.
Sunt nave care transporta zilnic oameni, au aer condiționat, condiții bune de transport.
Ne-a plăcut experienta.
Mi-am amintit ca, atunci când cautam bilete de avion, găsisem transport de la Istanbul la Izmir cu feribotul. Nu am avut curaj de așa aventura. Acum as avea mai multă încredere că m-as
descurca ” .
” .
Transportul în comun în Izmir
Unul din aspectele care m-au impresionat plăcut în Izmir a fost transportul în comun. Așa cum ziceam la început, este un oraș modern, cu drumuri modernizate, autostrăzi, mijloace de transport în comun diverse.
Tramvaie, autobuze, metrou, trenuri de transport intern, chiar și microbuze, toate arata ca din secolul ăsta.
Gările și stațiile la fel. Accesul se face pe baza de cartela magnetică, comună la toate. În stații există personal de supraveghere. Peste tot afișaj electronic, hărți intuitive.
Noi am circulat zilnic cu tramvaiul, iar in unele zile cu metroul, Izban-ul (un fel de tren intern).
E foarte ușor sa te orientezi, Horia a reținut ușor denumirile stațiilor, locurilor, îi plăcea sa repete cuvintele noi auzite sau citite.
Cel mai tare însă mi s-a parut ca absolut toate au posibilitatea de acces ușor și pentru persoanele în putere cât și pentru cărucioare cu copii, persoane cu dizabilități. La metrou sunt niște mini platforme care ies automat în momentul când oprește în stație.
Nu mai zic ca toate semafoarele au semnal sonor și pe toate străzile există ghidaj pentru persoanele nevăzătoare….
Nu sunt omul care să compar, care după ce călătorește în altă țară să vină și să zică ca la noi e asa și pe dincolo.
Dar…drumul de la București la Sibiu la întoarcere parcă m-a făcut și mai conștientă de diferențele dintre nou și vechi, dintre modern și … ar trebui să se schimbe.
Nu zic cât de greu e sa urci în tren tu, om în putere. E dificil sa mai urci și bagaje, sa urci un copil.
Sa urce o persoana în vârstă, sa urce o persoană cu dizabilități este practic imposibil.
De aer condiționat și clima nici nu are rost sa mai pomenesc (nici nu stiam ca poate exista tramvai cu aer condiționat)…acum când deja sunt 40 de grade în tren și nici un pic de aer.
Și fără să vreau am simțit revoltă, am comparat, mi-a venit să mă teleportez înapoi în Turcia.
Poate noi ne-am adaptat, am învățat sa acceptăm, dar copiii noștri? Ei văd, compara, judeca și realizează ca se poate și altfel și sigur își doresc sa trăiască acolo unde oamenii sunt cu adevărat respectați. Sa trăiască practic în secolul în care s-au născut….
Oamenii in Izmir
Ce mi-a plăcut însă cel mai mult în Izmir a fost atmosfera. Mi-au plăcut oamenii, prăvăliile mici de cartier care servesc mâncare sau cafea, felul în care te simți acasă la o masă mică, cu proprietarul care vine și te întreabă dacă îți place, dacă să-ți mai aducă ceva.
Nu m-am simțit niciodată păcălită, nu a tras nimeni de mine să cumpăr ceva, nu au negociat, cum auzisem atâtea povești despre Turcia. Nici măcar la bazar nu este altfel. Foarte posibil ca în alte părți ale țării să fie și așa.
Tot legat de oameni mi-a plăcut felul în care seara se adună pe faleză. Sunt familii întregi, venite cu scăunele pliante și mese, cu băuturi și ceva de mâncare și stau până târziu, după miezul nopții.
Se simte acel aer de comunitate, de comuniune, de familie.
Îmi plăcea mult să ies seara, singură, să mă plimb, să ascult clipocitul apei și conversațiile oamenilor, să le privesc chipul fără să aud ce spun și să îmi imaginez doar după limbajul corpului ce spun. E o lume pestriță dar totuși te simți în siguranță.
Acvariul
Vizita la Funtastic Aquarium a fost o alegere mai rezonabilă de petrecut câteva ore într-o sâmbătă încinsă. Acvariul se află în incinta unui mall și adăpostește mulțime de vietăți marine. Ne-am bucurat alături de copil de culorile peștilor, coralilor, ne-am încântat de tot ce am văzut. E o destinație de neratat.
Am scris aici impresiile și consemnările din timpul cât am stat în oraș, din prisma felului în care am văzut și simțit eu. Sunt multe obiective de vizitat în Izmir, locuri de văzut, dar fiecare are felul lui de a vedea un oraș, de a simți vibrația locului. Mi-ar fi plăcut să vizitez mai mult, să vizitez un muzeu poate (deși tot centrul e practic un muzeu în aer liber). Dar cu un copil destul de mic care nu suportă bine cele 40 de grade de peste zi, am preferat să profităm mai mult de piscină, de mișcare, parcuri și serile mai răcoroase.
În mare am vizitat așa:
- Piata Konak si Turnul cu Ceas, simbolurile orasului Izmir
- Agora din Smyrna
- Ascensorul din Izmir
- Bazarul Kemeralti și câteva mall-uri
- Funtastic Aquarium
- Parcul Culturii
- Cartierul Pasaport , loc de promenadă, cu hoteluri luxoase și restaurante pe malul mării.
ma bucur tare mult ca ne-ai impartasit impresiile tale! mi-ar placea sa am in viata asta macar 1% sanse sa vizitez cat ai facut-o tu, sa am sansa sa descopar atat de multe lumi. intr-adevar, diferentele sunt mari, nici eu nu-s omul care sa se planga, dar cand vezi ca te entuziasmezi la un simplu aer conditionat in autobuz, cand asta ar trebui sa fie o normalitate… e trist. eu m-am bucurat cand am descoperit ca avem aplicatie de transport in comun la braila si am reusit sa iau bilet direct din online, sa nu mai caut la toate chiosculetele.
Oooo, dar asta chiar e o veste buna, aplicatie de transport în comun în Brăila.
Mulțumesc mult de comentariu, asta mă face și mai conștientă de ceea ce am cu adevărat, de șansele pe care mi le-a oferit și mi le oferă viața. Poate tocmai de aceea și împărtășesc cu bucurie ceea ce văd și trăiesc, pentru că prin ochii mei să vadă și alți oameni. Și nu viața aceea de turist prezentată frumos de vedete sau pe rețelele sociale, ci aceea de om simplu care descoperă lumea și vede ce e altfel, e prezent și conștient.
Ah, nici nu iti imaginezi cat sunt de invidioasa ca ai ajuns inaintea mea la Izmir. E in top 3 pe lista mea scurta de vacante la care visez. Cu atat mai mult acum, dupa ce am citit articolul tau. Dar mai am de asteptat pana se concretizeaza ceva.
Te pup! Vienela
Eh, tu vrei și Malaga, și Izmir. Ia-le pe rând :).
Turcia era și pe lista mea, dar cele mai multe povești le auzisem despre Istambul. De Izmir nu știam. Acum mă bucur mult că am fost întâi acolo și mai ales așa, nu în vreo stațiune sau ceva. Chiar e minunat orașul. Îți doresc mult să ajungi! Ți s-ar potrivi.