Praid, Sovata, Corund – o vacanță cu relaxare

Când nu mai pot, iau o pauză.

Ăsta este felul meu de a face față provocărilor în ultimii ani.

Cam în același mod gestionăm perioadele dificile și în familie.

Luna iunie a fost pentru mine ca o lună de vacanță. Am fost la Călimănești, la HappyHome, o locație de vis, cu mult zen, verde, ape termale în apropiere și muntele Cozia pe fundal.

Apoi am avut parte de minunata călătorie în Izmir.

Dar viața are grijă să ne țină în balanță.

Luna iulie a venit cu provocări. A trebuit să ne mutăm din apartamentul în care ne-am mutat cu mare entuziasm acum doi ani. Nu aveam nici un chef de a împacheta, tria, restrânge tot ”avutul” nostru. Asta era plănuit pentru la anul.

Dar cum nu e după planuri, a trebuit să o fac și pe asta.

N-a fost ușor pentru nici unul din noi. Tensiunile s-au acumulat, stresul apăsa pe umerii soțului, copiii nu erau nici ei prea împăcați cu ideea.

După ce am reușit să găsim o nouă casă, să vedem avantajele schimbării, să mutăm totul și să lăsăm vechiul apartament în ordine, am aruncat câteva haine într-un geamantan și am plecat într-o minivacanță să ne încărcăm bateriile.

Voiam ceva destul de aproape, cu natură, ceva obiective de vizitat, potrivite și copiilor, dar care să nu necesite cine știe ce eforturi sau costuri.

Stațiunea Praid din Harghita

Am găsit toate acestea în stațiunea Praid.

Prin Praid am mai fost doar în trecere. Știam că este o salină acolo, cumpărasem niște sare de baie și cam atât.

Am găsit cazare la Pensiunea Praid. Având în vedere timpul scurt și perioada foarte aglomerată, m-am bucurat de ce am găsit.

Și am găsit chiar bine. De ținut cont că în Praid sunt și Hotelul Praid, și Vila Praid, și Pensiunea Praid. Așa că atenție când faceți rezervare și când ajungeți acolo ce căutați. Că eu întâi m-am dus la hotel 🙂 .

Pensiunea oferă atât camere pentru cupluri cât și apartamente.

Nouă ni s-a potrivit un apartament, având în vedere cei doi copii ai noștri.

Surpriza plăcută a fost că am găsit și o bucătărie, dotată cu tot ce trebuie pentru a te simți ca acasă. Bine, noi fiind în plin proces de mutare, orice casă e acasă pentru noi.

Frigider, aragaz, farfurii, pahare, căni, tot ce e nevoie pentru a putea găti și a mai scuti din mesele mâncate în oraș.

Deși cu ani în urmă ziceam că eu nu merg în concediu ca să fac mâncare, de când cu pandemia și cu scumpirile, am reconsiderat acest lucru. Pentru patru persoane o masă în oraș ajunge cât o jumătate de coș de cumpărături pentru două săptămâni, așa că e mult mai rentabil să ne gospodărim singuri.

Pentru că adolescentul nostru a vrut să doarmă în cort, a primit aprobarea să își instaleze cortul lângă micul iaz din spatele pensiunii. Doamna de acolo era uimită, nu mai primise astfel de cerere, dar mă bucur că a fost deschisă și chiar a avut grijă să îi asigure toate condițiile copilului.

 

Din păcate doar o noapte s-a putut bucura de experiență. Zilele următoare au fost cu ploaie și umezeală.

Una din bucuriile mici a fost nufărul înflorit de pe micul iaz.

Ce am vizitat

Salina Praid

Primul obiectiv de pe listă a fost salina.

Intrarea în salină se face cu autobuzele, biletele se achiziționează din stațiune. Am fost cam surprinsă de prețul biletelor. Au costat 170 de lei pentru doi adulți și doi copii. Cam mult, zic eu.

În salină sunt amenajate tot felul de spații de agrement, mese de ping-pong, locuri de joacă, este și un traseu de cățărat, sunt magazine cu suveniruri și produse pe bază de sare.

Cam trei ore am stat, pentru că nu am avut haine groase la noi și la un moment dat chiar îmi era frig. Sunt în jur de 13 grade în salină, așa că e de preferat să aveți o bluză cu mânecă scurtă, un pantalon lung, ceva adidas sau pantof închis în picioare (nu ca mine, sandale).

La ieșirea din salină ne aștepta o surpriză. Udă. Deloc plăcută. Vremea s-a schimbat brusc și a venit cu ploaie și frig.

Sovata

Pentru că nici a doua zi nu era vreme de drumeție și soare, am ales să mergem să vizităm Sovata.

Sovata aceea din lecturile mele, din poveștile citite de mine, din romanele tinereții. Sovata modernă și Sovata tradițională.

Ne-am bucurat de plimbarea prin parc, am mâncat pe săturate langoși și colac secuiesc. Ne-am încântat privirea de tot verdele acela. Am fotografiat căsuțele și casele mari, am privit detaliile și culorile. Ne-am pierdut prin magazinele cu suveniruri. Cu greu m-am lăsat dusă de lângă rafturile cu obiecte decorate cu lavandă, de lângă ceramica superb decorată.

Corund- un muzeu în aer liber

Pentru că tot eram la capitolul ceramică, i-am îndemnat pe ai mei să mergem să vizităm și localitatea Corund.

E la 10 minute de Praid, deci nu era de ratat.

Întreaga localitate e practic un muzeu în aer liber. Sunt multe tarabe și căsuțe care vând obiecte tradiționale, din ceramică sau țesute. Merită să vă petreceți o oră, două să vorbiți cu oamenii, să admirați și chiar să cumpărați.

În această zonă există și Muzeul pălăriilor din paie,  Muzeul de Aragonit casa Fluturilor.  Dar ai meu nu sunt mari amatori de muzee, așa că nu am insistat.

Laura Frunză a povestit și ea experiența din această zonă, Sovata-Praid, o călătorie alături de copii. Cu mențiunea că prețurile din 2018 consemnate de ea, acum sunt duble și chiar mai mari.

Eu încă nu m-am adaptat la aceste prețuri și de aceea uneori am ales experiențe mai puțin costisitoare, având în vedere că unele nici nu merită banii ceruți.

De fapt, în general senzația mea a fost că se profită maxim de turiști, că se încearcă ca în perioadele de maxim trafic să se scoată venituri cât pentru un an întreg. În special sistemul de vouchere, care ar trebui să ajute turistul român, parcă mai tare îl amăgește. Te face să mergi în concediu, pentru că ai această facilitate, dar scoți așa de mulți bani din buzunar că la sfârșit, când tragi linie, parcă nu te-ai ales cu mare lucru. Asta este opinia mea.

Avem o țară tare frumoasă, sunt multe locuri de văzut, de vizitat, care ne aduc bucurie și ne încântă. Dar poate ar trebui să fim mai atenți și la alte aspecte.

Canionul de sare de la Praid

Ultima zi am rezervat-o drumeției. Pentru că și vremea a fost de partea noastră, am fost să vizităm Canionul de sare. Decât să viziteze un muzeu, ai mei băieți sunt oricând mai fericiți să zburde liberi în natură, să descopere flora și fauna, să adune pietricele sau să stea pe malul unei ape.

Au avut parte din plin de toate pe traseul Canionului de sare.

La Canion se poate ajunge cu mașina, e destul de aproape de intrarea în salină.

Este un traseu de 2-3 ore dus – întors, în funcție de cât de mult poposiți să admirați relieful specific, să vă scăldați picioarele în râu sau chiar să faceți o baie în nămol.

Terenul este ușor accidentat, cu multe trepte din lemn și pietriș amenajate, dar e de luat în calcul dacă e vreme umedă sau uscată. Neapărat de avut apă la drum.

 

 

Dacă ajungeți în astfel de zone ale țării, neapărat să vă uitați și la porți. Sunt pline de simboluri și semnificații.

Până la urmă a fost o minivacanță reușită, o pauză numai bună pentru a ne reîntoarce cu forțe proaspete și psihicul liniștit la toate câte ne așteaptă în noua casă.