Librăria din Teheran – Marjan Kamali

Au apărut în ultima vreme o mulțime de cărți având acțiunea într-o librărie sau având ca protagoniști librari.

Oricâte cărți digitale apar, oricât de multe cărți se cumpără online, oricât se vorbește despre faptul că oamenii nu mai citesc, librăriile sunt și, sper eu, vor rămâne un loc special în inima oamenilor.

Dintotdeauna librăriile au exercitat fascinație asupra mea. Au fost refugiul meu în adolescență și tinerețe, am poposit alături de copii în librării, cu ochii după toate minunile de pe rafturi.  Chiar am avut o tentativă de a deschide una la un moment dat.

Cartea prezintă povestea de iubire a doi tineri iranieni în anul 1953. La vârsta17 ani, în niște vremuri agitate și confuze (dar care vremuri nu sunt așa?), librăria este oaza aceea de liniște atemporală în care Roya își găsește refugiul. Asta până când, într-o după amiază, apare tânărul Bahman – ”băiatul care urma să schimbe lumea”.

Pe fondul diferențelor de clasă, a luptelor politice și vârstei fragede a celor doi protagoniști, destinul hotărăște pentru ei care le va fi drumul.

Povești din trecut, greșelile din tinerețe ale părinților, cutume demult depășite de timpuri – toate se regăsesc în carte.  Regăsim și multe rețete tradiționale, cu denumiri și ingrediente exotice. Aproape că simți gustul șofranului, mirosul tumericului și aroma orezului basmatic prăjit.

Dacă librăria e  locul de liniște, de simțiri profunde, locul în care fiorul primei iubiri prinde viață, bucătăria este cea care consolidează relații și unește destine, care vindecă răni și alină dureri.

Romanul e construit cu măiestrie, aducând în atenție povestea tuturor personajelor implicate, ca într-o adevărată expunere cinematografică.

După  câteva decenii și multe capitole de carte, tot librăria este cea care reunește destinele celor doi iubiți. De data aceasta în îndepărtata America.

Pagini emoționante încheie romanul, nu și povestea de dragoste, poveste care va dăinui probabil în toate celelalte vieți ale personajelor.

”Cu câteva luni în urmă dacă i-ar fi spus cineva că va sta din nou lângă Bahman, discutând lucruri ce fuseseră demult îngropate, nu ar fi crezut. Nu ar fi înțeles atunci că timpul nu este liniar, ci circular. Nu există trecut, prezent, viitor. Roya va fi mereu atât femeia care este astăzi cât și fata de șaptesprezece ani din Librărie. 

Trecutul era mereu acolo, pândind din colțuri, făcându-ți cu ochiul chiar când ai crezut că ai trecut mai departe…” .

Viața, așa cum e ea, cu visuri, cu renunțări, cu dureri și abandonuri, cu reușite și neîmpliniri, trece cu repeziciune prin fața ochilor noștri de-a lungul celor 30 de capitole. Protagoniștii își povestesc viețile ascunse în scrisori ce stau pitite în pagini de carte, librarul devine Cupidon dar și distrugătorul iubirii.

Cartea te face să te uiți la propria viață. Te face să accepți că nu toate visele se împlinesc, că drumul nu este niciodată lin, că însăși călătoria asta prin viață este de fapt sensul acela măreț pe care ni se spune că ar trebui să-l aflăm.

Deși ar părea o carte tristă, este o carte cu multă duioșie, o carte ce dă o șansă iubirii, sub toate formele ei.