Multumesc mult, Cristina!

Da, chiar e un loc în care să poposești pe îndelete și sa te bucuri de el.

Eu am aceleasi senzatii si daca plec singură, nu doar cu familia. Dar probabil că e normal, chiar dacă ești obișnuit cu plecările.
Dante nu a venit cu noi, cum nu a fost nici in Turcia, tocmai pentru că orice aș propune eu ca și ”distracție”, el nu simte că se distrează. Pentru ei călătoriile nu înseamnă la fel ca pentru noi. Ceea ce pe noi ne bucură, ne face să căscăm gura, pentru ei nu e la fel. Prefer, decât să îl târăsc după mine, să gestionez durerile lui de cap și disconfortul de la drum cu care mă confruntam și eu din plin în tinerețe și să ne stricăm și noi dispoziția, să mă relaxez eu și să mă bucur de compania lui Horia câtă vreme mai dorește asta. Sper să aibă bani și să își permită și ei să călătorească și să mă ia și pe mine cu ei, că eu n-o să-i refuz :))).