Octombrie – ploios dar plin de evenimente

Octombrie – o lună plină, cu de toate. Cu aniversări, cu soare, cu bucurii dar și cu (prea) multe momente de căzut în borcanul cu tristețe. Posibil să fie fluctuațiile hormonale, nu zic nu, dar ”ajută” din plin și starea de fapt actuală.

Vremea, vremurile

Vremea mult prea friguroasă pentru o lună pe care am sperat-o blândă și plăcută, amintindu-mi de toamnele anilor trecuți. Am scos prea curând paltoanele și gecile groase din dulapuri.

Vremurile sunt la fel de ”friguroase”.

Deși nu mă uit la știri, nu m-aș fi gândit vreodată că ”știrile” care îmi vin în domeniul în care lucrez, respectiv cel al educației și culturii, să îmi provoace frig și teamă.

Pentru că nu ai cum să nu te îngrozești de-a dreptul când auzi de sute de cărți cenzurate, interzise în bibliotecile de peste Ocean. Când auzi de concedieri și închideri în domeniul cultural pentru ”nu mai sunt fonduri”, pentru că guvernul e închis, pentru că nu ”produce”.

E trist dar și înfricoșător.

Telefoanele, ”informațiile” ce ajung la omul de rând prin social media, toate duc către o schimbare de paradigmă a societății și a comportamentului social. Oamenii nu-și mai pun întrebări. Înghit pe nemestecate orice tâmpenie care ajunge sub ochii lor.

Simt revoltă dar și teamă când mă uit la copii și mă gândesc la ce fel va fi viața lor în viitor. Încerc să îmi păstrez optimismul, să am încredere în ei că se vor adapta, dar simt că pierd lucruri esențiale care fac viața frumoasă unui om.

Nu credeam că în viața asta a noastră, a generației mele, vom prinde atât de multe schimbări, atât de multe tăvăluguri ale istoriei încât să simțim că nu mai ținem pasul, nu mai înțelegem lumea în care trăim.

Eu țin cu dinții de rutinele mele, de lectură, de ieșirile cu prietenii, de conversații reale, de mers la evenimente culturale. Simt că e singura mea scăpare să nu îmi pierd mințile și nu vreau să accept că nu e doar toamnă în natură ci și ”toamna cărților”.

 

Cărți

Se simte că am avut mai multă tihnă pe care am dedicat-o lecturii, dar am fost și stimulată de cluburile de lectură la care merg.

Artista Henna de Alka Joshi și Secrete din Jaipur de Alka Joshi

Am început primul volum pentru că îmi doream de câțiva ani să cunosc povestea artistei henna. Mai ales că și mie îmi place să îmi împodobesc mâinile cu picturi henna, în special vara.

Povestea ne poartă în anii 1960 – 1970, într-o Indie împărțită în caste, o țară în care femeile nu aveau prea multe drepturi, în care căsătoriile aranjate duceau la abuzuri și traume. Femeile care nu știau să scrie sau să citească erau încă multe. Un drept pe care azi îl luăm de bun în alte timpuri era doar un vis.

Lakshmi, femeia ce își ia viața în mâini și își face un rost prin pricepere și muncă asiduă ne spune povestea ei. Succesul îl obține după ani de servit în casele bogaților, de pictat mâinile femeilor ce puteau să plătească. Visul ei de a avea o casă se împlinește, dar prețul plătit e mare și își dă seama că acea casă era doar un simbol al statutului la care voia să ajungă, nu ceea ce o împlinea cu adevărat. Sora ei, apărută pe neașteptate, creează haos în ordinea pe care și-o stabilise, dar provocările prin care trec cele două le ajută să evolueze și să se descopere.

Cel de-al doilea volum m-a ținut și el cu sufletul la gură pentru a savura nu doar farmecul vieții din India din anii 70 dar și întâmplările ce se succed cu repeziciune.

Abia aștept să citesc și a treia carte.

 

Cartea blestemelor de Andrei Ruse

O cu totul altfel de poveste ne propune autorul în această carte. Care, ce să vezi, face parte tot dintr-o trilogie.

Cartea blestemelor scrie povestea din spatele poveștii pe care o știm cu toții: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

Nu știu voi, dar eu am fost și încă sunt obsedată de povestea asta.

Când am auzit că acesta este subiectul cărții, deși auzisem că e fantasy și nu sunt amatoare a genului,, mi-am dorit să o citesc.

Așteptarea mea era că voi găsi ceva decodificări ale simbolurilor din povestea originală. Dar, deși nu este așa, cartea m-a prins până la urmă și m-a purtat prin tărâmuri fantastice, mi-a dezvăluit un împărat plin de frică pentru soarta progeniturii lui. Mi-a arătat un tată care acționează din frică și ajunge să facă fapte de care nu se credea capabil, ajunge să distrugă și să trădeze chiar încrederea propriului fiu. Pasajul în care fiul se revoltă față de faptele și lumea în care tatăl său încearcă să îl țină prizonier este un veritabil dialog dintre un adolescent și părintele său din orice vremuri ar fi.

Când ești fericit, lovește primul de Tatiana Țîbuleac

Republica Moldova. Anii 1990. O lume sărăcită, dezumanizată, dornică să se ridice prin orice mijloace. Drama intelectualului și a omului ce crede încă în valori zugrăvită în tușe groase, dureroase. O răsturnare a valorilor care pare să se propage până în ziua de azi…

Mila, femeia rămasă în copilărie, agățată de tatăl absent. Femeia plecată de la universitate pentru a-și face un rost în Paris și a și-l pierde de fapt de tot. Mila, care, pentru a avea iluzia că tatăl ei trăiește încă prin ea, folosește băutura să îi țină vie amintirea. Mila, care se luptă cu trecutul, cu prezentul, cu viciile moștenite, cu propria stimă de sine.

E o carte în care autoarea dezvăluie încă o dată, ca și în celelalte cărți ale ei, o realitate la care nu vrem să ne uităm, dar și o realitate prin care mulți dintre noi am trecut.

 

Filme

Atipic

Am început să ne uităm la el pentru că am crezut că are doar o serie. Are 4 însă. E povestea unei familii tipic americane, cu un copil neurodivergent funcțional.

E o comedie aparent, dar privit serios filmul scoate la iveală multe lucruri care ne ating.

Pe mine cel mai tare m-a atins mai degrabă povestea mamei. Desigur. Mama, cea care ani de zile a avut grijă de toți ai casei, care a învățat să răspundă nevoilor copiilor înainte ca ei să și le știe. Mama, cea care ține calendarul tuturor evenimentelor, ține socoteala tuturor hainelor și lucrurilor din casă.

Dar copiii cresc, învață să se descurce fără ea. Soțul își vede de treburile lui și nu pare să o mai vadă altfel decât ca pe cineva de care toată lumea are nevoie și, când nu mai are nevoie, poate fi ignorată.

Doar că mama realizează că e și femeie. Realizează că are nevoie să fie văzută, iar când cei ai casei nu o mai văd găsește validarea în exterior.

M-a durut felul în care familia a tratat-o, cum toți s-au simțit trădați când mama a decis să găsească o fărâmă de fericire în altă parte decât în a fi furnizoarea de ciorapi și organizatoarea calendarului.

Cuplul care nu se mai regăsește în povestea de dragoste de la început, maturitatea care vine cu alte provocări, toate fac din această serie una de vizionat în cuplu și chiar în familie. Multe discuții s-au iscat la noi pe marginea filmului.

Diplomata

Pentru că a apărut o nouă serie, nu puteam rata nici acest serial. E destul de dens, de solicitant, politica se împletește cu viața de familie, cu relațiile din căsnicie, cu moralitatea și deciziile luate în fracțiune de secundă. Deși e ficțiune, sunt convinsă că unele lucruri din film reflectă și frânturi de realitate.

Neveste la vânătoare

Un oraș din Texas. Câteva familii bogate. Nevestele care formează un grup aparent unit, de prietenie și distracții. O nou venită ce încearcă să se adapteze, gata să își încalce propriile reguli. Se aduce în discuție motivul pentru care cetățenii au dreptul să dețină arme. De aici până la crime nejustificate pentru a acoperi greșeli și apăra poziții nemeritate e doar un pas. Femeile nu se dau înapoi de a face lucrurile cu sânge rece. O greșeală o atrage pe alta și lucrurile scapă de sub control.

În cadrul Festivalului de Film de la Sibiu am vizionat și filmul documentar ”Portretul unui tată confuz” 

E un film greu de dus, despre adolescență, părințeală, pierdere, eforturi de a crește un copil fără să știi exact ce rezultate vor avea eforturile tale. Este un film documentar și cu atât mai mult mai dureros. 

 

Evenimentele lunii

Primul eveniment a fost aniversarea prietenei mele, Daiana. Scriu despre el pentru că a fost și prilej de a călători la București, și de a revedea fete și a participa la o petrecere între femei.

Cu felul ei de a fi Daiana și-a dorit o petrecere altfel, o petrecere în care toate participantele să fie celebrate, văzute, aplaudate. I-a reușit din plin. A fost o seară încărcată de emoții, de creație, de dialoguri și conștientizări. Spațiul pus la dispoziție cu generozitate de către una din femeile din comunitate ne-a cuprins pe toate cald și plăcut într-o seară foarte ploioasă de octombrie.

A doua zi am avut bucuria de a participa la expoziția de bijuterii găzduită de Biblioteca Națională din București. Deși încărcătura energetică a spațiului m-a copleșit și mi-a fost foarte rău, m-am bucurat că am putut ajunge și vedea atâtea creații superbe și atât de mulți artiști din țări diferite. Am stat de vorbă cu câteva fete din Irlanda, Franța, Germania și m-a impresionat pasiunea pe care o pun în ceea ce fac.

Concert

Am participat la unul din cele mai relaxante și ludice concerte pe care le-am întâlnit. A fost un concert în care o orchestră din Elveția împreună cu muzicieni din Sibiu ne-au încântat cu melodii celebre din filme dar și cu o incursiune jucăușă în muzică tradițională transilvană și germană. A fost o seară superbă la Filarmonica de stat din Sibiu care s-a încheiat cu socializare și discuții cu artiștii veniți de departe.

Expoziție

Expozitia de sculptură UAP – Sibiu

Spațiul de expoziție al UAP a devenit neîncăpător pentru mulțimea de oameni ce au participat la vernisajul primului salon de sculptură.

Câteva lucrări m-au impresionat prin mesajul transmis, am avut ocazia să vorbesc cu câțiva artiști și să aflu viziunea lor atunci când și-au construit exponatele. Întotdeauna e provocator și plăcut să particip la astfel de evenimente.

Lansare de carte

Cartea ”Jaja” din seria Insula a autoare Vanesa Steinacher a fost prilej de a petrece o după amiază relaxanta, intimă și caldă în spațiul librăriei Humanitas. Autoarea ne-a delectat și cu muzică picurată din clape de pian și acompaniată de voce de soprană. Subiectul ezoteric al seriei s-a simțit parcă în atmosfera din librărie, în vocea oamenilor. Abia aștept să apară toată seria și să mă scufund și eu în scrierea Vanesei.

Halloween

Am avut parte și de o mică petrecere de Halloween alături de prietene. A fost prilej să ne vedem și să ne punem creativitatea la treabă într-un cadru interesant al unei ceainării din Sibiu. Povestea ceainăriei este și ea una interesantă, de dragoste și curaj de a porni de la zero la mii de kilometri de locurile natale. Guai – guai este o ceainărie cu un design aparte, intimă dar care adună mulți prieteni. 

Cele doua cluburi de carte ale lunii sunt mereu un prilej de a mă revedea cu fetele, de a-mi pune la treabă neuronii și de a descoperi cărți la care altfel nu m-aș fi gândit.

Personale

Pe lângă citit mi-am mai luat timp și pentru ceva pictat. Am simțit nevoia să las gândurile deoparte și să fiu ghidată doar de pensule și culori. M-am jucat și cu frunzele toamnei, dând contur unui personaj foarte iubit și atât de actual. 

Toamna m-a inspirat și la câteva fotografii frumoase în puținele momente în care am prins soare. Aveam nevoie în acel loc și la acel moment să văd frumosul, speranța.

M-am bucurat și de o seară întreagă la cules de struguri. Atât de relaxant și plăcut în răcoarea toamnei să faci o muncă fizică, să te afunzi între frunze și aroma strugurilor.

Aproape că nu îmi vine să cred că mai sunt doar două luni până la finalul anului. Dar până atunci mai am încă multe pe listă, inclusiv aniversările celor doi băieți.