Jurnalul lunii mai – experiențe noi și inedite

Aproape că nu îmi vine să cred că deja a trecut și luna mai. Mă felicit și mă uimesc totuși că am reușit să mă țin de jurnalul ăsta cinci luni la rând.

De fiecare dată când mă uit pe fotografii pentru a recompune luna care se încheie, am senzația că a fost o lună lungă. Pentru că, din fericire, reușesc să adun multe evenimente și lucruri de consemnat și asta îmi dă senzația că au fost făcute într-o perioadă mai mare de timp.

Sănătate

Din punct de vedere al sănătății pot spune că am fost mult mai bine decât lunile trecute, deși nu am scăpat fără durerile de cap de după zilele de perioadă. Poate se simte și primăvara. Dar am simțit că anxietatea, despre care vorbeam aici, m-a vizitat mult mai puțin spre deloc, deși nu am făcut ceva special pentru asta. Au mai fost câteva momente ciudate, dar pe fondul unor situații reale, nu din senin.

Am mai reluat și mersul pe jos prin oraș, culminând cu decizia de a participa la Maratonul din Sibiu,  la secțiunea Pași pentru oraș.

Nu a fost neapărat o probă sportivă, nici măcar un efort prea mare fizic, dar a fost un sentiment special că am putut contribui în felul nostru la ceea ce a devenit un adevărat fenomen și o adevărată sărbătoare în ultimii ani în oraș. O desfășurare de forțe impresionantă din care te simți absolut impulsionat să faci parte.

Vremea, vremurile

Vremurile au fost foarte agitate în prima jumătate a lunii, dându-ne senzația că soarta noastră și a țării este jucată la ruleta rusească. Deși de data asta nu am mai simțit ca în trecut anxietatea crescută, frica, mi-am dorit totuși ca alegerile să aibă un final care să ne mențină pe drumul pe care am pornit ca țară. Fie că vrem sau nu, suntem parte din istorie. Dacă în trecut nu conștientizam atât de mult asta, de când studiez și la facultate sunt mult mai prezentă la evenimentele din care facem și noi parte.

Din fericire pentru noi alegerile au avut finalul pe care țara asta îl merită, după atâta luptă pentru libertate și pentru progres.

Vremea în schimb a fost provocatoare. Aproape toată luna a plouat, încât pe final aproape că nu mai simțeam ploaia, deși era prezentă zi și noapte. Am învățat să nu mai țin cont de ea și să îmi văd de drumuri, de ieșiri, de ce aveam de făcut. Iarba a crescut înaltă, multe flori s-au trecut fără să le fi simțit mireasma, altele sunt deja la a doua înflorire. Am senzația că trăiesc un anotimp pe repeat în decurs de două luni. Totuși în ultima zi a lunii a apărut și soarele.

Cărți citite

Povestea florilor de mac de pe insula lămâilor – de Cristina Campos

Pentru că a fost alegerea lunii la Clubul de carte iCarteiParte la care particip, am citit mai întâi cartea asta.

Este o carte de debut a autoarei și poate de aceea a încercat să pună în ea multe teme care o frământau, o apăsau. Cumva e o carte de vindecare a propriilor traume.

Cartea se citește ușor, aparent este o carte de luat în vacanță. După ce am ascultat-o însă și pe autoare la clubul de carte, am înțeles că temele pe care a vrut să le transmită sunt mult mai profunde.

Povestea a două surori total diferite atât ca parcurs în viață cât și ca mentalitate ne poartă pe firul descoperirii misterului unei moșteniri neașteptate. Deși unele persoane au spus că s-au prins de la început care este misterul, eu nu mi-am dat seama de final și am fost foarte curioasă să parcurg întreaga poveste. Regăsim în carte tema moștenirii trans-generaționale, a abuzatorului narcisist, a dorinței de a deveni mamă mai presus de orice, a iubirii pierdute și regăsite.

Am fost curioasă de prăjitura cu mac descrisă în carte dar până să reușesc eu să o fac, am gustat-o datorită uneia din participantele la clubul de lectură. Este delicioasă.

Rătăcirile fetei nesăbuite – de Mario Vargas Llosa 

Pentru că autorul tocmai a încetat din viață, ne-am gândit să îl celebrăm citind pentru club și una din cărțile sale.

Deși auzisem tot felul de povești despre carte, până la urmă cartea mi-a plăcut extrem de mult și am găsit multe profunzimi și analogii în ea.

Povestea de dragoste absolut nebună (nici măcar nu mai poate fi vorba de dragoste atunci când devine obsesie) se desfășoară și pe un fundal istoric și social despre care autorul nu ezită să își expună punctul de vedere.

Fata nesăbuită care tot greșește și greșește (deși eu am sperat până la final că va găsi ceea ce a căutat toată viața) m-a dus cu gândul la țara natală a autorului, Peru, care a tot făcut de-a lungul timpului o serie de alegeri nefericite.

Scrierea lui Llosa te poartă prin toate stările, de la revoltă la exaltare, de la tandrețe la greață. Frazele curg într-un fel aparte și te fac să te oprești asupra lor, să le pătrunzi sensurile.

La sud de graniță, la vest de soare – de Haruki Murakami

Cu cartea asta m-am provocat pe mine însămi să o citesc cât de repede pot, având în vedere că urma să fie dezbătută la Clubul de lectură de la Biblioteca Astra chiar în ziua în care am decis să particip. Am parcurs cu ușurință chiar în acea zi jumătate de carte, și am finalizat-o a doua zi.

Este o carte ușor de citit, deși eu aveam senzația că e greu de citit acest autor.  Cartea tratează parcursul maturizării bărbatului, de la momentul copilăriei și adolescenței până la momentul maturizării depline.

Deși aparent pentru cultura noastră occidentală comportamentul eroului este revoltător, dacă mergem cu atenția spre cultura japoneză realizăm că pentru ei problema adulterului nu este privita la nivelul și intensitatea la care este privită la noi, occidentalii.

Dacă privim din acest unghi, maturizarea personajului se întâmplă firesc, natural, prin experiență.

Desigur, ca toate scrierile lui Murakami, finalul ne lasă pe noi să completăm povestea așa cum simțim.

Filme

Sirene 

M-a atras reclama filmului și mi-a creat așteptări mari, având în vedere și distribuția.

Este vorba de o serie de 5 episoade care ne poartă într-o lume ciudată, cu cântec de sirenă pe fundal.

Povestea salvatorului mi se pare mie că se desprinde foarte clar în film, sora cea mare care vrea să o salveze pe sora cea mică de un aparent pericol.

O lume strălucitoare și rigidă ne este prezentată și dincolo de cortină, o femeie bogată care însă nu mai valorează nimic fără soțul după ce a renunțat la profesie și un final cu totul neașteptat care inversează rolurile. Sora cea mare rămâne cu principiile și moralitatea – spre revolta mea, pentru că știu că într-o lume nedreaptă sacrificiul de sine nu valorează nimic.

Iubire pe vecie 

Un film amuzant și drăguț, un pic ieșit din clișee, datorită producției suedeze. O poveste de dragoste și o nuntă care scapă de sub control spre disperarea protagoniștilor poveștii de dragoste.

Evenimente

Toată luna a fost plină de evenimente care m-au entuziasmat.

În primul rând a fost ziua mea și cele două petreceri pe care le-am organizat, una cu familia și una cu prietenele.

Mi-am dorit foarte mult să îmi aniversez cei 50 de ani, să îi consemnez și să îi celebrez așa cum se cuvine.

Am ieșit cu familia la un restaurant foarte drăguț și, deși ploaia a bătut tot timpul în geamuri, atmosfera a fost foarte plăcută, băieții au fost drăguți și chiar m-am simțit minunat alături de ei. Simt și eu că au crescut și îi pot avea parteneri de discuții și evenimente mai de oameni mari.

Petrecerea cu fetele a fost specială pentru mine. Acum patru ani mă mutam în Sibiu și nu cunoșteam pe nimeni. Să adun alături de mine pentru aniversare un număr de femei care să se bucure împreună cu mine pentru mine este o mare realizare. Le mulțumesc din suflet că au fost alături de mine!

Expoziția de fotografie 

O expoziție de fotografie ne-a atras într-o zi de marți să îi trecem pragul. Am mers împreună cu Horia, pentru că îmi doresc să îi formez de mic gustul și ochiul pentru tot felul de forme de artă. În plus este un companion minunat pentru astfel de evenimente.  Au fost cateva momente de respirat, privit, gândit, conversat, admirat.

Degustare de vinuri 

Călătorii

Desigur că mă laud și cu faptul că am vizitat Muzeul de Istorie a Artei și Muzeul de istorie Naturală din Viena. Imensitatea acestor muzee mi-au adus aminte de experiența din New York și vizita la Metropolitan Museum. De data aceasta am avut ca și ghid pe unul din profesori, ceea ce a făcut să privesc cu totul altfel fiecare exponat.

Centrul Vienei nu am mai reușit să îl văd, pentru că deja era foarte târziu când am ajuns la hotel iar eu am totuși o vârstă care nu mi-a mai dat ghes să plec pe o vreme nu tocmai prietenoasă să explorez viața de noapte a orașului. M-am mulțumit cu o cină târzie și solitară într-un restaurant cu specific japonez de lângă hotel. M-am bucurat pe deplin și de confortul camerei, având norocul să fiu repartizată singură în cameră. Sunt momente când într-o călătorie apreciez și astfel de răsfăț.

Au urmat la rând localitatea Brno , Parcul Arheologic Mikulcice – Cehia – absolut fascinant când afli poveștile locului  și recompui parcursul istoric al regiunii balcanice.

Muzeul și situl arheologic de la Carnutum m-au fascinat de-a dreptul, mai ales reconstituirea unei așezări romane. De multă vreme îmi doream să vizitez o baie romană, să îmi imaginez tot felul de povești din alte vremuri. Mă gândeam că doar în Italia voi putea avea parte de o astfel de experiență dar, surpriză, am avut parte în Austria. Mi-a plăcut mult tot ce am văzut și auzit acolo, prezentarea și felul în care reușesc ghizii să readucă la viață istoria acelor locuri.

Pictură

Luna asta am simțit dorința de a picta, poate și pe fondul vremii de afară.

Mai întâi m-a provocat Horia să îl ajut cu o pictură după Noapte înstelată a lui Van Gogh. O provocare îndrăzneață, dar noi am făcut totul în joacă, lăsându-mă ghidată de copil.

Am dat o nouă viață și unei pânze mâzgălite în trecut de copii, imaginând flori pe un fundal albastru cu auriu. Margaretele din pahar completează perfect decorul.

Fotografii

Mereu sunt în căutare de subiecte pentru fotografie și mă bucur dacă la finalul lunii am măcar trei fotografii de care să fiu mulțumită. Luna aceasta, desigur, ploaia și cerul înnorat au fost cele mare m-au provocat.