Anul 2025 a fost acel an în care …
În loc de bilanț simt să consemnez niște concluzii care au venit către mine pe final de an. Că așa e cu înțelepciunea: se așază picătură cu picătură.
2025 a fost anul în care:
- m-am așezat mai bine în mine însămi, m-am acceptat mai mult cu bune și mai puțin bune
- e anul în care am simțit că am îmbătrânit brusc. Da, știu, vârsta e doar un număr, 50 e noul 30 și alte bla bla -uri. Dar realitatea e că eu am avut zile în care am simțit din plin ăștia 50 de ani. Emoțional, mental, ca și concepție de viață, fizic – am simțit din plin că ceva s-a schimbat definitiv în mine
- că suntem un cocktail de hormoni și elemente chimice pe care de multe ori nu le putem controla oricâte legume am mânca noi și oricâte ore am petrece la sală
- am învățat că e important să dau valoare timpului meu și că, mai degrabă ies la un eveniment cultural decât să am casa perfectă, trei feluri de mâncare pe aragaz. A fost și timpul când astea erau lucrurile importante și care mă împlineau, acum nu mai sunt și e foarte bine și așa
- am învățat că nu mereu e despre a face perfect, ci despre a face și a duce la capăt ceea ce contează
- am înțeles că oamenii sunt de multe feluri și nu e treaba mea să fac să le fie bine la toți dacă asta înseamnă să mă las pe mine deoparte
- am învățat să mă uit mai atentă la oameni, să văd dincolo de zâmbete și poleială
- am învățat să selectez mai mult unde îmi pun energia, să selectez cu cine să încep și să continui lucruri
- e anul în care am simțit cel mai acut că a fi disponibil pentru cineva atunci când are nevoie nu înseamnă că se va întoarce către tine când nu mai are nevoie să te mai întrebe măcar cum ești
- am înțeles că oamenii încă judecă cum iti e viața după pozele din social media și cred că dacă zâmbești frumos la un eveniment așa e și viața ta de zi cu zi
- mi s-a schimbat percepția asupra vieții și a realității din jur
- mi s-a schimbat concepția despre viață, scopul vieții, obiective și hei rup-ul care ne mână înainte uneori orbește
- am înțeles că nu mereu rezultatul e pe măsura efortului, energiei și pasiunii pe care ai depus-o. În special în ceea ce privește armonia familiei, creșterea copiilor și toate direcțiile de parenting pe care le-am citit de-a lungul timpului am înțeles că nu e musai să iasă ca la carte, că depinde de mulți alți factori ceea ce iese față de ceea ce te așteptai să iasă
- am înțeles că munca la relația de cuplu nu se termină niciodată, că e un proces continuu de tras-împins, de căzut-ridicat, că e foarte important când nu mai poate unul să preia celălalt
- am văzut și acceptat că pe parcursul vieții ne schimbăm de atât de multe ori și, corelat cu schimbările din jur, de multe ori suntem prinși într-un vârtej din care ieșim șifonați.
Au fost și multe reușite anul ăsta. Multe împliniri, bucurii pentru mine și familie.
Am citit cam 3 cărți pe lună, în total 38 de cărți.
Am văzut multe filme bune.
Am avut multe discuții profunde cu prietenele, cu soțul.
Am primit bani pentru afilieri ale blogului și pentru un material încărcat pe Amazon. Fabuloasa suma de 120 lei de pe blog după 5 ani și 12 lei de pe Amazon. Dar le consemnez ca succese, pentru că Universul ne dă și noi trebuie să apreciem orice mic venit și să prindem curaj să îl creștem.
Am finalizat un curs de fotografie. Ocazie cu care mi-am schimbat relația cu fotografiatul și acum pe final de an chiar am simțit că pozăm prea mult și inutil și voi fi mai atentă pe viitor.
Am făcut ședință foto de budoar ca și cadou de 50 de ani și sunt tare mândră de mine și de ce a ieșit.
Mi s-au împlinit câteva vise și am închis niște cercuri ajungând în locuri în care am fost cu 20 de ani în urmă.
Simt că intru într-o nouă etapă a vieții în care va fi mai puțin despre a face și mai mult despre a fi, despre prezența mea care face lucruri fără să trag eu și să mă agit. Dar și o etapă a acceptării și așezării.
Planuri și proiecte de an nou nu am sub formă de listă de bifat. În principal îmi doresc să fie pace, să fim în armonie cu toții și să fim sănătoși. Să rămânem cu mintea întreagă în ciuda tuturor schimbărilor din jur și să avem capacitatea de a ne adapta la ele dar să rămânem tot noi, aliniați la valorile și caracterul nostru.






La mulți ani sănătoși și fericiți, cu cât mai multe evenimente și bineînțeles, la cât mai multe cărți citite. Un an 2026, așa cum ți-l dorești !
Multumesc frumos de urari!
La multi ani cu sanatate!
Imi place sa vad ca din ce in ce mai multe femei suntem pe aceeasi lungime de unda cu privire la multe lucruri! Pacat ca iluminarile astea vin mai tarziu in viata, ne-ar fi prins bine si la 20+ sau 30+. Un an nou minunat, plin de liniste si de asezare!
Multumesc mult, Laura!
Cred ca sunt multe femei care gandesc ca noi dar e tare greu sa si exprimi ceea ce simti, sa te expui, sa recunosti. Totusi cu cat vom fi mai multe cu atat va fi mai usor sa ne sustinem cred eu.