Martie ne aduce primăvara cu flori
Martie a stat sub semnul florilor, feminității și al cărților cu personaje feminine.
Vremea, vremurile
Vremea a fost ca de primăvară. Luna a început cu soare și cald, apoi a revenit frigul și întunericul, cu ploi și stare de spirit deloc optimistă. Dar mi-au ținut companie cărțile, oamenii dragi.
Vremurile sunt agitate, conflicte izbucnite în tot felul de locuri ale globului. Dacă am învățat ceva din cărțile citite e că ceea ce stă în puterea noastră e să luminăm locul în care suntem.
Mi-am ținut moralul cum am putut și cu ce am putut, în unele zile doar simplul fapt că m-am îmbrăcat mai altfel m-a ajutat să ies din povestea de zi cu zi și să mă transpun într-o altă poveste.
Carti
Imagini de Fado de Vanesa Stainhard
Cartea ne poartă alternativ atât în Sibiu cât și în Portugalia. Vanesa împletește destinul a două femei, poveștile lor de dragoste neîmplinită menite să le facă să crească, să renască, să își descopere propriile mijloace de vindecare. Este cartea de debut a autoarei, poartă amprenta tinereții și tumultul trăirilor de atunci. Dar este și, așa cum ne-a mărturisit autoarea la clubul de lectură Incubator 107 la care a fost invitată, cartea ce a fost scrisă ca un proces de vindecare după propria poveste de dragoste neîmplinită.
Avem personaje misterioase, atmosfera celor două orașe, introspecții și furtuni, reflecții pe marginea artei și obiceiuri contemporane a vieții din diferite pături sociale. Mie mi-a plăcut finalul pentru că ne arată că orice provocare personală poate fi canalizată spre creștere și depășirea propriilor limitări.
Femeia care aduce scrisori de Francesca Giannone
O carte care ne aduce în atenție faptul că schimbările se produc prin lucruri mici, prin oameni care luptă în colțul lor de lume cu tradițiile învechite, cu nedreptatea înrădăcinată de secole și acceptată ca bună.
Anna este acel gen de femeie care schimbă lucrurile fără să țipe, fără să facă revoluție. Doar prin propriile fapte și convingeri mișcă lucrurile într-un orășel de provincie din sudul Italiei. Când se eliberează un post de ”poștaș” nu ezită să se prezinte la concurs, în ciuda tuturor oamenilor care șușotesc pe la colțuri. Devine ”femeia care aduce scrisori” dar, dincolo de asta, devine femeia care creează punți între oameni. Anii 1940 nu sunt anii cei mai liniștiți, lupta între nou și vechi se face simțită dincolo de războiul ce se desfășoară și afectează viețile tuturor.
Secretele de familie ale bărbaților care nu își asumă faptele proprii au consecințe asupra multor destine. Dar Ana își vede de credințele ei, mobilizează femeile pentru a obține drept de vot, înființează un centru pentru femeile abuzate.
O recenzie foarte bună găsiți la Laura Frunză.
Biblioteca secreta din Varșovia de Madeline Martin
Sunt Ana și sunt nebună de Oana Nicolau
Iată că și luna aceasta am citit o carte scrisă de un psihoterapeut, la fel ca în luna februarie.
Titlul cărții este destul de intrigant, la fel ca și începutul, care ne anunță fix ce ne spune și titlul. ”Ana este nebună” și viața ei se mișcă în funcție de diagnosticul de bordeline pe care tocmai îl primește. Faptul că are un diagnostic o face să accepte mai ușor ceea ce se întâmplă cu ea.
Autoarea creează un personaj complex și complet pe baza mărturiilor a mai multor paciente din cabinet. Cartea este foarte bine scrisă, nu se simte tonul profesional, deși faptele personajelor sunt însoțite și de o oarece analiză psihologică.
Am avut șansa ca la cubul de lectură IcarteIparte să dezbatem această carte alături de o doamnă psiholog. A fost o dezbatere foarte interesantă, am aflat informații pe care nu le știam legate de diagnostic, de cauze și impactul asupra vieții personale și sociale, care au completat povestea cărții.
Recomand cartea pentru că ne aduce în atenție probleme de sănătate mintală și provocările cu care se confruntă persoanele cu astfel de diagnostice. Oricât am crede noi că se rezolvă cu gândit pozitiv, journaling, meditație și mâncat sănătos, anumite afecțiuni au nevoie de tratament și supraveghere.
Filme
La rascruce de vanturi
Dacă luna trecută am citit cartea, luna aceasta am mers să văd și filmul și să îmi fac propria părere despre ecranizare. Citisem atât de multe recenzii negative că aproape îmi era frică să merg să îl văd. Drept urmare mi-am luat soțul cu mine ca să mă ”apere” :))).
Nu a fost cazul să mă apere pentru că mie mi-a plăcut. Mult. Da, probabil că fac parte din minoritatea aia care vede altceva decât ceea ce văd ceilalți oameni. Dimpotrivă, mai degrabă el a avut repulsie la unele scene și a trebuit să-l susțin eu :))).
E drept că unele scene puteau să lipsească din film, că unele secvențe au fost așezate acolo tocmai pentru a ne răscoli simțurile și a nu cădea prea mult în romantism. E drept că s-au îndepărtat mult și de atmosfera cărții și a epocii, că povestea de dragoste a fost adusă în obiceiurile zilelor noastre în care legătura fizică e mai relevantă decât cea dincolo de corp. Dar a avut cadre care îți tăiau respirația, acea atmosferă întunecată străpunsă de petele de culoare puternice, muzica absolut superbă care susține imaginile din film.
Virgin River
Am văzut și ultima serie adăugată a serialului Virgin River. Deși la început mi-a plăcut foarte mult, acum parcă mă enervează că o lungesc mult prea mult. E totuși un serial bun dacă vrei să te relaxezi în unele după amieze.
Evenimente
Lacul lebedelor
Unul din evenimentele așteptate ale lunii a fost spectacolul de balet Lacul lebedelor.
Am fost împreună cu Horia pentru că lui îi place mult muzica și de când am fost la primul spectacol de balet a descoperit o nouă formă de a afla povești. Pentru că nu știa deloc povestea a fost foarte curios de tot ce se întâmpla pe scenă. Sunt momente speciale petrecute alături de copilul meu. Eu îmi păstrez convingerea pe care am avut-o și la Dante că ceea ce sădim în ei când sunt mici își pune amprenta asupra alegerilor lor viitoare.
Expoziția de pictură Vital
Luna martie a fost dedicată artistelor plastice pe simezele galeriei de artă a UAP Sibiu. Peste 40 de artiste și-au reunit talentele și operele pentru a prezenta publicului o expoziție plină de culoare și vitalitate.
A fost o seară încântătoare vernisajul aceste expoziții. E mereu o bucurie să mă întâlnesc cu oamenii, să schimbăm impresii și să petrecem o seară împreună.
În registrul a ce am zis mai sus, uneori îl iau și pe Horia cu mine pentru că mereu mă surprinde cu perspectiva lui asupra a ceea ce vede și simte. E tare distractiv să merg cu copilul la astfel de evenimente. În final și pentru el este distractiv, chiar daca uneori zice: mama, ce caut eu aici? Dar de fiecare dată pleacă cu impresii și are multe de povestit despre ceea ce a văzut sau auzit.
Calătorii
Și luna martie ne-a adus o călătorie interesantă ce a îmbinat istoria cu relaxarea. Am vizitat de această dată Sighișoara. Din păcate anotimpul nu a fost în avantajul localității care arată mult mai spectaculos când este plin de verdeață și de flori. Dar cumva a contribuit și atmosfera mohorâtă la întregirea poveștilor medievale împărtășite de ghidul nostru.
Am descoperit câteva locuri în care oamenii s-au străduit și se străduiesc să păstreze autenticitatea și aerul de altă dată. Dar sunt și locuri în care e trist că nu sunt puse mai mult în valoare adevăratele comori ce au supraviețuit peste veacuri.
Proiecte
Unul din proiectele care mi-a adus bucurie a fost să realizez câteva fotografii cu florile ce își schimbă forma pe măsură ce trece timpul. Și anul trecut am surprins frumusețea lalelelor ofilite, dar acum m-am străduit mai mult să le redau adevărata magie.
Și Horia a avut propriul lui proiect care a cerut multă concentrare și migală. Dar este foarte mândru că a reușit să îl termine și eu sunt foarte surprinsă de răbdarea lui, având în vedere că e și un copil care preferă mai degrabă să se miște decât să stea locului. Dar când vine vorba de organizare și atenție la detalii nu îl întrece nimeni.
