Tableta – oglinda fermecata din povesti
Am inceput anul acesta cu cateva promisiuni catre mine insami: voi citi mai mult, voi actiona mai mult spre implinirea mea personala si a familiei mele. Pentru asta a trebuit sa imi stabilesc niste prioritati clare, sa fac niste alegeri pe care sa le respect. Acestea au dus, inevitabil, la reducerea timpului petrecut in mediul online. Idei au venit si au plecat, idei de a scrie, de a crea, de a comunica in acest mediu virtual ce mi-a devenit atat de drag.
Se implinesc curand trei ani de cand am simtit dorinta de a fi posesoarea unui laptop. Nu mi-am dorit niciodata lucruri pentru ca le au si altii, nu mi-am dorit doar pentru ca asa e modern sau cool. Intotdeauna mi-am dorit ceva pentru ca ii simteam si ii calculam cu precizie si realism necesitatea. Acum, dupa trei ani, simt ca acest laptop Toshiba, a devenit prietenul meu argintiu. Mi-a fost credincios, mi-a adus bucurii, mi-a adus prieteni in suflet si in casa.
In ultima vreme insa ma uit cu teama la acest prieten drag. Ma tem sa il mai ating, sa il mai deschid. Dau pagina cartii pe care o citesc, ii mai arunc o privire, mana se intinde catre butonul atragator, dar ma opresc la jumatatea drumului si ma intorc catre carte. Sunt constienta ca, odata butonul magic atins, cartea va fi uitata intr-un colt, minutele vor deveni ore, ziua va deveni noapte iar promisiunea catre mine insami va fi incalcata.
Cativa prieteni m-au apelat ingrijorati pe unde umblu, ce e cu mine, de ce tac atat de mult? Ce-i drept pe retelele de socializare nu am fost eu niciodata prea activa, dar in mediul asta care mi-e drag, al blogerilor, intotdeauna mi-a placut sa las mai degraba un cuvant scris decat un like si atat. De aceea, poate, am preferat sa tac. Pe langa faptul ca viata mea m-a scos mai mult in lumea reala, m-a pus in fata contactului uman face-to-face.
Dar chiar si in viata reala, in goana mea de ici colo, sunt momente in care as mai butona un pic, in care as mai citi o postare, in care ma intreb oare ce a mai scris un anume prieten virtual, oare ce a mai creat o priceputa mamica sau talentata creatoare.
In acele momente mi-as dori din suflet sa am o oglinda fermecata numita tableta. Pentru ca da, oglinzile fermecate din povesti sunt astazi realitate. Abia te gandesti la un prieten si el iti apare cu ganduri cu tot doar printr-o atingere delicata a suprafetei lucitoare.
Calatoresc in lumea fermecata a tehnologiei moderne oferita de catre http://www.one-it.ro/ si visez cu ochii deschisi la o eleganta tableta care sa imi satisfaca nevoia de virtual chiar si in acele momente de real care ma tin departe de dragul meu prieten argintiu. Cu alte cuvinte, laptopul meu isi doreste o tovarasa, o sora mai mica, care sa il inlocuiasca atunci cand el nu poate fi langa mine din motive de gabarit depasit :).
De ce One-it? Pentru ca au o deviza care mie imi place in mod deosebit:
“Stim ca succesul nostru se cladeste pe succesul CLIENTILOR nostri.
One-IT . Mai mult decât un expert , un prieten!”
Gasiti in acest magazin virtual produse de ultima ora, informatii despre fiecare produs in parte, gasiti asistenta tehnica de specialitate si, mai ales, gasiti oferte generoase de pret.
Asadar dragi prieteni, visez la ziua in care voi avea o astfel de oglinda fermecata pe care degetele mele sa alerge harnice catre voi toti, ca intr-o imbratisare, respectandu-mi totodata promisiunea facuta mie insami la inceput de an.
Am scris acest articol pentru sufletul meu profitand insa de ocazia oferita de catre Blogal Inititive.
