Luna septembrie cu abundență de soare și frumos

September 30, 2025 Vavaly 0 Comments

Septembrie.

Spunea cineva într-un interviu că după 50 de ani timpul parcă se contractă. Cam așa am simțit și eu anul ăsta. Deși fiecare lună în parte mi s-a părut lungă, anul parcă a trecut mult prea repede. Ciudat.

Vremea

S-a răcorit deja bine afară, a plouat. Deja am făcut schimbul de haine, le-am pus bine pe cele de vară și le-am scos pe cele de iarnă, că de toamnă blândă se pare că deja nu mai este vorba.

E drept totuși că septembrie s-a simțit ca o lună estivală, mai ales că am fost și în vacanță.

Călătorii

Mult așteptata vacanță a venit în sfârșit și ne-am bucurat de trei săptămâni de relaxare și aventură.

Aventura cea mare a fost, desigur, Croaziera pe Mediterana.

Deși a fost o provocare să plecăm toți patru, am adunat amintiri frumoase și ne-am încărcat bateriile pentru iarna lungă ce ne așteaptă. Asta dacă nu cumva îmi vine vreo idee să mai plecăm într-o croazieră în țările calde pe timpul iernii.

Mă bucur că am cumpărat de data asta mai multe suveniruri, contrar obiceiului meu din ultimii ani de a nu mai cumpăra tot felul de nimicuri.

Acum am simțit că acele mici obiecte îmi aduc bucurie atunci când le văd și îmi aduc în memorie momente frumoase petrecute pe alte meleaguri.

Chiar am văzut de curând un video în care se spunea că nu mai sunt la modă casele în stil minimalist, scandinav, în care totul arată de parcă e la muzeu. Au revenit în trend casele cu suflet, pline cu obiecte aduse din vacanțe, de obiecte de pe la târgurile gen yard-sale, pline de culoare și care să transmită senzația de cuib, de spațiu cu adevărat locuit. Așa da.

Cărți

Două cărți am citit luna asta, din care una împinsă de la spate de clubul de lectură.

Insula cărților de George Arion

Cartea este destul de densă, cu multe pasaje care puteau să lipsească, cu multe treceri de la un plan temporal la altul. Am citit-o totuși pentru că este despre un bibliotecar, biblioteci și despre cărți. Din păcate mi-a dat o stare de tristețe adâncă, parcă de lipsă de speranță că lumea cărților mai are un viitor.

Cartea se vrea cumva și o analiză a vieții unui om dar și o anchetă a morții acestuia în final. Deși am sucit-o pe toate părțile și am intrat și în dialog cu scriitorul, tot nu pot spune că ne-am lămurit ce a vrut să zică autorul.

Totuși aduce în discuție importanța cărților și tendința de a le înlocui cu jocuri, cu ecrane, cu instrumente mai facile de a găsi cunoașterea, conflictul dintre vechi și nou. Ne face să ne punem întrebarea dacă lumea veche era cu adevărat mai bună decât cea nouă sau este doar iluzia unor generații?

Dulcele meu lăstar de portocal – de Jose Mauro de Vasconcelos

Este o carte duioasă, deși destul de dureroasă, despre perspectiva unui copil de 6 ani asupra vieții pe care o duce. Un copil sărac, dintr-o familie la limita existenței, care găsește totuși resurse de dragoste, de gingășie, de bucurie. Ne arată cum se instalează credințele în mintea unui copil. Pentru că i se spune repetat că este rău, el crede despre el că nici nu merita să se nască. Deși este un copil precoce, inteligent, cu imaginație debordantă, faptul că cei din jurul lui nu au răbdare să înțeleagă șotiile pe care le face îi aduc noi și noi pedepse corporale, chiar și de la frați și surori. Sărăcia și lipsa de educație transformă oamenii și îi dezumanizează, asta cred că e mesajul cel mai clar al cărții.

Îndrăgostiții

Cartea asta este mai mult un cadou pentru mine decât o lectură. Ilustrațiile de Quentin Greban sunt superbe și mi-am dorit să am și această carte alături de cartea Mama.

Cartea spune în cuvinte simple povestea iubirii în multele ei forme.

Filme

Florăria de la malul mării

Pentru că îmi tot apărea reclamă am zis să îi dau o șansă. Este un film despre pierdere, despre reconstruirea vieții într-un loc nou dar totuși vechi. Tratează atât doliul cât și relația dintre mamă și fiica adolescentă, apariția unei noi iubiri și împotrivirea în fața ei, din devotament pentru cel pierdut. Decorurile din flori merită și ele vizionarea filmului.

Iubire in Maroc

E un film pe care l-am văzut mai demult dar care mi-a revenit în atenție și am zis să îl menționez. Mi-a plăcut mult mesajul filmului, acela de libertate, de alegeri, de femeia matură versus bărbatul în formare. Decorurile, ritmul, actorii, jocul seducției și al respingerii fac din el un film de văzut și de revăzut.

Interstelar

Am văzut filmul ăsta de vreo trei ori și tot ce mai țineam minte din el era finalul. Și totuși e un film de 3 ore. Asta pentru că, probabil, nu am dat atenție la tot firul narativ, fiind destul de greu de cuprins cu mintea ce prezintă filmul: călătoria în spațiu pentru a găsi o altă planetă pe care să locuiască oamenii după ce Pământul ajunge în pericol de a nu mai putea susține viața. Tratează subiecte destul de complexe dar despre care se vorbește tot mai mult în ultima vreme: timpul ca dimensiune relativă, universuri simultane și altele asemenea. Deși mi-ar plăcea să cred că filmele și cărțile SF vor fi realitate într-o zi, cele cu speranță zic, faptele din ultimii ani de pe Pământ parcă nu duc bugetele înspre cercetarea acestor posibilități. Dar dacă tot e să confirmăm teoria conform căreia mintea noastră creează realitate, prefer să trăiesc în realitatea în care omenirea e unită și progresează decât în cealaltă.

Teatru

Chiar mi-am propus ca stagiunea asta să merg mai mult la teatru.

Am început așadar cu piesa: Lungul drum al zilei către noapte.

Una dintre cele mai importante piese de teatru ale secolului XX, Lungul drum al zilei către noapte, a fost scrisă de Eugene O’Neill pe baza amintirilor din propria tinerețe.

O piesă ce face radiografia unei familii prin prisma personajului principal aflat la capătul călătoriei prin viață. Înaintea sfârșitului recheamă mental pe cei dragi nu pentru a le cere socoteală ci pentru a încerca să îi înțeleagă. E o piesă intensă, cu un joc scenic puternic și solicitant atât pentru actori cât și pentru spectatorii

Evenimente

Festivalul Ars Sacra

Șase congregații istorice din Sibiu și Asociația HÍD au organizat festivalul pentru a treia oară între 13 și 21 septembrie 2025, implicând nu numai orașul, ci și bisericile din zona înconjurătoare.

Astfel, bisericile a șase confesiuni istorice au fost deschise pe 13 septembrie, prima zi a festivalului Ars SACRA, care a durat nouă zile. În timpul festivalului concertele, expozițiile și diversele plimbări ghidate au oferit, de asemenea ocazia de a vizita aceste clădiri istorice.

A fost o bucurie pentru suflet să particip la acest eveniment.

Expoziție de fotografie de călătorie

Am mers la o expoziție de fotografie împreună cu Horia și am savurat pe îndelete peisaje din Islanda surprinse prin ochii fotografei Diana Racz.

Micul dejun la Konak

A început să ne placă să ieșim duminica dimineața în grup pentru a savura mâncăruri ”făcute de alții”. De aceea am ales pentru o duminică de septembrie să mergem la restaurantul cu specific turcesc, Konak. Ne-am bucurat de ultimele zile călduroase de toamnă la terasă, am degustat mâncăruri fel de fel. Întregul festin a fost 50 de lei de persoană.