Jurnal de noiembrie – aniversări și împliniri

Noiembrie – cerul e încă senin, soarele se mai joacă cu noi dar luminițele de Crăciun au apărut deja.

Vremea și vremurile

Vremea a fost chiar bună pentru luna noiembrie. Sau m-am obișnuit eu cu răcoarea, am învățat să nu mă mai zgribulesc la prima adiere de vânt sau la primul strop de ploaie. Dimineața îmi place, la fel ca în octombrie să deschid ușa la balcon, geamurile, să aerisesc, să las răcoarea să intre în casă. Spre disperarea copiilor mei. Ceea ce îmi amintește că exact la fel pățeam și eu când eram copil și fix aceleași gesturi făcea și mama mea. O amintire care mi-a adus mare mirare pentru că, desigur, fiecare generație are senzația că doar ea face acel lucru pentru prima dată.

Dar e și o lună cu culcușit, cu ciocolată caldă, cu luminițe și decor de sărbătoare.

Pentru noi a fost o lună cu aniversări importante. Pentru că aniversarea celor doi năzdrăvani care ne fac viața plină cu de toate e cea mai importantă.

Dante a făcut 17 ani iar eu privesc la el și mă minunez de cât și cum a crescut. Încă nu simt că am primit coroana de cea mai bună mamă, încă nu simt că am primit premiul cel mare pentru eforturile mele, dar îmi arată zilnic că ce am sădit în el e valoros și că el a devenit o persoană independentă ce își conturează propria identitate.

Horia a făcut 10 ani și sunt în fiecare zi recunoscătoare pentru toți. E copilul care îmi arată că formarea unui copil nu depinde doar de ce face ”regina” mamă, ci și de propriile ingrediente, de propriul caracter. Sare din pat și în cinci minute e gata, e responsabil cât nu suntem noi trei la un loc, vorbește tot așa, mai mult decât vorbim noi trei la un loc, are mii de întrebări pe zi și tot atâtea ”știați că” cu care ne asaltează de câte ori ne prinde. Zâmbește mult, se bucură sincer și se aplaudă la fiecare mică realizare. Ce frumos ar fi să facem și noi asta.

Două picături de apă nu cred că sunt atât de diferite ca copiii ăștia doi ai mei. Dar ce frumos se completează și ne completează!

Cărți

Tot ceea ce cauți se află în bibliotecă – Mikiko Aoyama

”Fericirea n-are formă sau valoare absolută.”

Lupul de stepă – Hesse 

𝗦𝘂𝗻𝘁𝗲𝗺 𝗽𝗿𝗶𝗻𝘀𝗶 𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗱𝗼𝘂𝗮 𝗲𝗽𝗼𝗰𝗶.
Ne adaptam din mers la un viitor pe care nu-l cunoaste nimeni.
Credem ca doar noi traim asta.
Noroc ca, inca, mai avem carti la Biblioteca Astra Sibiu . Din ele aflam ca mereu oamenii au simtit ca timpurile le scapa de sub control.
𝟭𝟵𝟮𝟳. 𝗔𝗽𝗿𝗼𝗮𝗽𝗲 𝘂𝗻 𝘀𝗲𝗰𝗼𝗹 𝗶𝗻 𝘂𝗿𝗺𝗮. Randuri scrise atunci parca ar fi scrise azi.
𝗛𝗲𝘀𝘀𝗲 – 𝗟𝘂𝗽𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝘀𝘁𝗲𝗽𝗮.
Recomandarea clubului de lectura gazduit de NOOK .
“𝗙𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗲𝗽𝗼𝗰ă, 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿ă, 𝗳𝗶𝗲𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗮𝘁𝗶𝗻ă ș𝗶 𝘁𝗿𝗮𝗱𝗶ț𝗶𝗲 𝗶ş𝗶 𝗮𝗿𝗲 𝘀𝘁𝗶𝗹𝘂𝗹 𝘀ã𝘂 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝘂, 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗿𝗶𝗮 𝘀𝗮
𝗺𝗼𝗹𝗶𝗰𝗶𝘂𝗻𝗲 𝘀𝗶 𝗱𝘂𝗿𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲, 𝗳𝗿𝘂𝗺𝘂𝘀𝗲𝘁𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗶 𝗮𝘁𝗿𝗼𝗰𝗶𝘁ăț𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗮𝗹𝗲,
considerand că anumite suferinte sunt firesti si tolerand
räbdător anumite rele.
Viața oamenilor se transformă in
suferinţă reală, într-un adevărat iad numai atunci cand se
intrepătrund doua epoci, doua culturi și religii. Un om
din antichitate care ar fi fost nevoit să trăiască in evul mediu s-ar fi sufocat in modul cel mai jalnic, tot asa cum un
salbatic ar fi nevoit sà se sufoce in sinul civilizatiei noastre.
𝗘𝘅𝗶𝘀𝘁𝗮 𝗮𝗽𝗼𝗶 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗲 𝗶𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗼 𝗶𝗻𝘁𝗿𝗲𝗮𝗴ă 𝗴𝗲𝗻𝗲𝗿𝗮ț𝗶𝗲 se trezește 𝗽𝗿𝗶𝗻𝘀ă î𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗱𝗼𝘂𝗮 𝗲𝗽𝗼𝗰𝗶, intre doua stiluri de viață, încat isi pierde naturaletea, moravurile, orice sentiment de siguranţă și inocența. Firește că nu fiecare işi da
seama de acest lucru in egalà măsura. ”

Tentația de a fi fericit

O poveste emoționantă despre viață și moarte, din fericire presărată cu accente comice. Eroul e un ”moșulică” de aproape 80 de ani dar ne e greu să ni-l imaginăm așa. Vitalitatea lui mentală, frământările mentale și dorința de a mai face lucruri ne duce cu gândul la un bărbat în putere. Dar Cesare privește deja din pragul apusului către curgerea vieții sale. Își reevaluează relația cu fiica sa aparent rigidă și cu fiul său homosexual care a crezut că a ascuns bine de tatăl său acest lucru.

Deși sarcastic și arțăgos cu cei din jur, mai are încă resurse de a ajuta, de a vrea să schimbe destine, de a vedea lumea din jurul lui și a se revolta în fața nedreptăților.

E un roman ca ”un cald salut adresat fericirii”. Pentru că asta și-a dorit pentru copiii săi: să fie fericiți. Dar nu asta ne dorim cu toții? Oare depinde de noi sau reușim noi să vedem care este adevărata fericire pentru copiii noștri?

Filme

Cravata galbenă

S-a vorbit mult despre acest film așa că prea multe nu am de adăugat. Cred că fiecare îl percepe cu propria măsură. O doamnă de lângă mine plângea de-a binelea la film, transportată cel mai probabil în tinerețea dumneaei, pe vremea când dirijorul era difuzat la televiziunea din țara noastră. Copilul meu a spus că e și o lecție de istorie, având în vedere perioada războiului. Dar e și o lecție de perseverență, o lecție despre cum să îți urmezi destinul atunci când îl simți, în ciuda tuturor opozițiilor. Desigur, nu toți avem acea scânteie care să ne facă să împingem limitele până la marginea nebuniei, dar e important să ne urmăm darurile și să le dăm mai departe către lume.

House of dinamite

Ce fac președinții, miniștrii, comandanții și para-comandanții în fața inevitabilului? Ce se mai poate face când lucrurile scapă de sub control și jucăriile care pot distruge zeci de milioane de vieți nu mai pot fi oprite? Nu prea mai au ce face. Cam ăsta este tristul adevăr pe care filmul îl dezvăluie. La fel cum nici oamenii obișnuiți prinși în măruntele lor drame nu prea au cum schimba cursul istoriei atunci când  acesta nu mai poate fi schimbat. Atunci când suntem copii ne punem speranța că adulții știu ce fac și sunt responsabili. Din păcate filmul arată cum adultul redevine un copil neputincios în momente cruciale.

Ostatic

Două femei cu funcții înalte, aparent rivale, își unesc forțele atunci când e nevoie, lăsând la o parte propriile orgolii. Sunt capabile să își sacrifice și reputația și familia când vine vorba de un bine mai mare decât cel propriu. Cred că despre asta este de fapt această miniserie.

Mai buni decât noi

Sunt roboții umanoizi o soluție viabilă? Sunt ei mai buni decât noi? Rămâne să descoperim în film. Nu e un film plin de tehnologie înaltă ci arată și fața ascunsă din spatele acesteia, prețul cu care vine și sacrificiile umane care se fac în numele progresului de către cei cu ambiții mai mari decât ar avea omenirea nevoie.

Evenimente

Concert Adre Rieu – Cluj 

Aprinderea bradului de Crăciun 

Deschiderea Targului de Craciun din Sibiu a devenit deja tradiție să fie petrecută cu prietenii. Pentru că apoi, luați cu treburi și cu tot felul de alte evenimente, sigur nu prea mai reușim să ajungem. Magia aceea a aprinderii luminițelor toate deodată parcă ne face și pe noi copii din nou. Vinul fiert, muzica, oamenii, toate fac din acea seară una specială.

Dincolo de critici, de cârcoteli, de discuții despre prețuri și produse, cred că ar trebui să ne bucurăm mai mult de faptul că aceste târguri există, că ne adună, că ne mai luminează serile de iarnă.

Acaret – Nook

Weekend la Călimănești