Nostalgie argintata
Maturitatea… ce greu cuvant. Cat de multe implica aceasta expresie: trebuie sa te maturizezi! Asta inseamna cam asa: sa ai un job, sau doua, sa platesti in stanga si in dreapta, sa iti iei o figura serioasa la birourile cu taxe si impozite, sa mai lasi blugii pe acasa, sau pentru vacante, sa ti se para ca sedintele cu parintii sunt un eveniment extrem de important care trebuie tratat ca atare, sa ai proprietati, sa organizezi concedii si alte asemenea. Cam astea mi-au venit mie in cap acum, in fuga. Poate mai sunt si altele pe care nu le stiu si probabil le voi afla atunci cand voi hotara si eu sa ma maturizez.
Pana atunci mai dau cate o fuga in alte vremuri, mai fac cate o incursiune in trecut, imi mai privesc cu mirare verigheta de aur de pe deget si imi amintesc cu drag de multimea de cercei (vreo 4 intr-o ureche si vreo 5 in cealalta), de multimea de bratari care apareau si dispareau de pe mana mea, de inelele care mai de care mai haioase ce nu spuneau nimic si care contau atat de putin. Nu, nu erau gablonzuri, inca nu descoperisem farmecul acelora. Purtam in anii studentiei cel mai pretios material pe care mi-l puteam permite: argintul. Era culmea elegantei sa porti bijuterii din argint, era un cod modelul pe care il alegeai, era un fel de limbaj secret cunoscut numai de cei care aveau acces la el.
Vremuri demult trecute, vremuri de care imi amintesc cu drag, vremuri in care tinerii nu aveau grija zilei de maine, in care un rucsac in spate si cararile tarii erau tot ce isi doreau in vacante.
De unde mi-a venit nostalgia asta? Dincolo de zilele noastre care, nu doar alearga, ci pur si simplu dispar ca un fum din calendarele digitale, dincolo de viata asta care te provoaca sa te gandesti la azi si la maine, o vizita in magazinul de bijuterii a fost prilej de reverie. Mi-am amintit un amanunt demult uitat si ascuns in memoria mea: chiar si sotul meu , atunci cand l-am cunoscut, avea un inel dragut din argint pe degetul mic. Mi s-a parut extrem de elegant si mi-a atras privirea. Apoi a renuntat la el, s-a pierdut micutul inel.
Dar ceea ce mi-a atras cu adevarat atentia in magazin, la capitolul bijuterii din argint , este un ceas superb, un tip de ceas pe care niciodata nu il ratez in vitrinele magazinelor. Dincolo de fascinatia mea pentru ceasuri, aceste ceasuri micute, din argint , pe mine ma duc cu gandul la doamne de demult, la rafinament asociat cu portelanurile fine, cu dantele si catifea. Un ceas din argint, cu pietre semipretioase de marcasit si cristale swarovski da o nota de eleganta adusa din trecut in vremurile astea moderne in care traim. Poate ca, purtand un astfel de ceas, timpul isi va masura altfel pasii, incetindind ritmul curgerii lui nemiloase.
Inca o data mi s-a intarit ideea ca OnlineBijoux este un magazin online de bijuterii cu produse la indemana oricui si de o diversitate foarte mare. Pe mine vitrina lui argintata m-a trimis un pic cu cativa ani buni in urma. Voua ce va spune argintul?
